cuvinte imaginare pentru iubiri reale

  sunt zile in care ma port ca o scolarita neatenta la chimie, amestec gresit niste substante si lucrurile imi scapa un pic de sub control. uneori uit cine sunt de fapt si incep sa ma amestec eu cu mine, in toate starile de agregare posibile, in toate versiunile mele in care am fost sau ar fi trebuit sa fiu si nu am ajuns … rezulta un compus ciudat si fara nume, nu e toxic dar uneori ia foc…

  sunt zile in care cuvintele isi pierd lógica si nu mai exprima corect ce trebuie; atunci ma bucur ca exista limbi speciale, care nu lasa loc intepretarilor. sper ca intr-o zi sa invat si o limba noua, mai clara si mai simpla, ca sa nu mai gasesti in vorbele mele umbre sau furtuni.

*  klingoniana e foarte dura si razboinica, m-am inscris la un curs prin corespondenta acum multi ani, dar nu am reusit sa invat nimic.

*  limba elfilor ramane de descoperit. e superioara, expresiva si hotarata. deocamdata am alfabetul, stiu sa spun cateva propozitii simple si am o poezie scurta pe care am tradus-o in “elvish”.

*  limba calatorilor de pe insula Numa, de acum 6000 de ani. cea in care se povesteste despre aventura lor initiatica si despre lumile fantástice descoperite.

chiar daca vorbesc cu cuvinte imaginare, ei povestesc despre tot ce poate trai un om in realitate. spera, se tem si au curaj, dorm sau isi vegheaza drumul, se lupta si castiga sau pierd, sunt fericiti sau tristi, uita si isi amintesc cine sunt, cauta, descopera sau pierd, se ratacesc si isi regasesc calea, sunt bolnavi si se insanatosesc, iubesc si lupta pentru iubire chiar daca uneori e o iubire imposbila.

  cand ma pierd de mine, revin la jurnalul asta de calatorie si de fiecare data descopar o poveste noua. de fiecare data cuvintele sunt tot mai melodioase, aromate ca o cafea cu zahar brun pe malul marii, pline de curaj ca soarele si luminate de speranta ca luna. uite, inchide ochii si asculta aici cum ar putea fi povestea mea cu si despre tine.