Pe coama
apusului zboară dragoni
Iar călăreţii
lor hăituiesc vise.
16 martie 2019
7 martie 2019
la "taxe "
povestireadevarata de groaza.
in prima zi
povestire
in prima zi
am fost la ghiseu, in marea mea naivitate, fugita in
pauza de pranz.
doar ca sa am de unde pleca. cu foi multe de
completat si cu teama de ce va urma, fiindca am vazut acolo o multime dezlantuita,
batrani si tineri, femei sau barbati de toate categoriile sociale dar cu buzunare
pline de nervi, injuraturi, frustrari. un haos incredibil.
totusi am primit un sfat bun : "doamna, daca vreti sa rezolvati ceva, sa fiti aici inainte de ora 7".
a doua zi
am ajuns la 7.15. sunt persoana cu nr.8.
la 7.31 sunt deja 19 oameni la coada. toti barbati, evident.
aici deschide la 8.30.
cei mai multi au fost si in zilele trecute, au mai pierdut si atunci timp si nervi.
multi si-au luat concediu. niciodata nu stii cand ajungi sa vorbesti cu cineva si mai ales daca ai toate actele necesare. de fapt, nu ai niciodata tot ce-ti trebuie din prima. esti cu adevarat norocos daca "scapi" din 2 vizite.
cineva a venit ieri la ora 11 si ceva si nu a apucat sa vorbeasca cu nimeni. azi a venit inainte de ora 7. se tine de manerul usii de la intrare ca si cand se teme sa nu-i scape.
un batran cu baston isi intinde toate hartiile pe o banca si intreaba in stanga-dreapta, asteptand confirmari. spera si el ca cineva o sa ii spuna ca e in regula si ca azi o sa rezolve. e la a treia incercare. lumea e insa circumspecta, nu-l incurajeaza. nu stim ce problema are, dar stim ca imaginatia si pretentiile celor de aici sunt cu adevarat mari. si rupte din kafka.
e 7.37. sunt 27 de oameni. hai ca au aparut si vreo 3 femei.
oamenii se lupta cu dorinta de a sta un pic jos si cu frica de raceala bancilor de lemn.
sunt 4 grade. se putea si mai rau. macar nu bate vantul si va fi soare.
la 8.23 lumea incepe sa-si piarda rabdarea, vocifereaza. ma uit cu spaima in spatele meu. sunt peste 80 de oameni si nici macar nu s-a deschis usa.
am ajuns la 7.15. sunt persoana cu nr.8.
la 7.31 sunt deja 19 oameni la coada. toti barbati, evident.
aici deschide la 8.30.
cei mai multi au fost si in zilele trecute, au mai pierdut si atunci timp si nervi.
multi si-au luat concediu. niciodata nu stii cand ajungi sa vorbesti cu cineva si mai ales daca ai toate actele necesare. de fapt, nu ai niciodata tot ce-ti trebuie din prima. esti cu adevarat norocos daca "scapi" din 2 vizite.
cineva a venit ieri la ora 11 si ceva si nu a apucat sa vorbeasca cu nimeni. azi a venit inainte de ora 7. se tine de manerul usii de la intrare ca si cand se teme sa nu-i scape.
un batran cu baston isi intinde toate hartiile pe o banca si intreaba in stanga-dreapta, asteptand confirmari. spera si el ca cineva o sa ii spuna ca e in regula si ca azi o sa rezolve. e la a treia incercare. lumea e insa circumspecta, nu-l incurajeaza. nu stim ce problema are, dar stim ca imaginatia si pretentiile celor de aici sunt cu adevarat mari. si rupte din kafka.
e 7.37. sunt 27 de oameni. hai ca au aparut si vreo 3 femei.
oamenii se lupta cu dorinta de a sta un pic jos si cu frica de raceala bancilor de lemn.
sunt 4 grade. se putea si mai rau. macar nu bate vantul si va fi soare.
la 8.23 lumea incepe sa-si piarda rabdarea, vocifereaza. ma uit cu spaima in spatele meu. sunt peste 80 de oameni si nici macar nu s-a deschis usa.
e 8,28. gata! ma simt de parca urmeaza batalia pentru mordor. apoi ma gandesc ca e doar un exercitiu de
rabdare si ca atunci cand o sa inving, o sa fiu o versiune mai buna si mai
"calita" a mea.
sa zic mersi asadar.
sa zic mersi asadar.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)