Barcelona, 7 si ceva

Barcelona, 7 si ceva

Aceeasi cafenea. Acum e plina de  alergatori. Nu mai e liniste si nu mai miroase a Craciun. E un zumzet energic, care n-are anotimp dar are ambitii. Cel mai tanar concurent de aici pare sa aiba vreo 12-14 ani, a venit cu tatal. Cele mai in varsta sunt vreo 4 doamne trecute de 60. Se fac ultimele glume, se prind numerele, se bea cafea in viteza. Totul e despre viteza si despre veselie acum. Afara e frig, bate vantul, inca e intuneric. Stam toti aici, asteptand sa treaca vremea si sa ne ducem la start. Am inima mica si un ghem in stomac, abia pot inghiti 3 guri de ceai... Ca intotdeauna. Poate ar trebui sa ma las de treaba asta. Emotiile  ma consuma incredibil de mult. Nu stiu de ce, doar stiu rezultatul, oricum o sa ajung la coada dar oricum voi fi fericita sa ajung si atat. 

 Jean Bouin a fost un alergator extrem de talentat. A luat o medalie de argint la  Olimpiada din 1912, ajungand cu doar cativa pasi in urma castigatorului. Era vazut ca o mare "speranta" a atletismului. A murit luptand in razboi, in 1914, la numai 25 de ani. Din 1920 se organizeaza anual o competitie  ce-i onoreaza numele. Anul aceasta e cursa 101. Si eu am fost la start dar mai ales la finish!

 Barcelona, 9 fara ceva.

In cafenea e liniste, cativa localnici matinali. La o masa retrasa sta un domn batran de peste 80 de ani. Are o haina de piele intoarsa neagra, baston negru cu cap de fildes. Parul grizonat ii pune in valoare tenul inchis iar ochelarii cu rama subtire, aurie, ii incadreaza perfect ochii negri. Camasa alba si cravata cu nod impecabil. Siii...citeste un ziar! E chiar din secolul trecut poza asta, atat de frumoasa si romantica... dar nu-mi permit s-o fac, asa ca o scriu. Si mi-s dragi el si amintirile lui, din vremea in care era tanar si probabil invartea domnisoarele pe degete. Ma intreb cum era aici acum 60 de ani, cand erau oameni, prieteni, iubiri adevarate - nu doar in social media, oare unde isi bea el cafeaua atunci? Imi face bine linistea pe care o are in jur, rasfoind cu placere un ziar adevarat. Imi face bine ca aici miroase a cafea buna si a scortisoara, a vacanta de Craciun; pe langa oamenii astia timpul trece relaxat, nu-i grabeste, ii alinta si-i face sa rada printre clinchete de lingurite si cesti parfumate. After all...