23 octombrie 2012
semaforul
nu ma uita in gandurile tale, mai scoate-ma din cand in cand la soare, chiar daca fac pistrui mai apoi.
nu ma uita in spatele fruntii tale, mai scoate-ma din cand in cand in oras , chiar daca tin regim si-am sa beau doar un ceai de iasomie.
nu ma uita pe trecerea de pietoni, chiar daca semaforul e verde, ajuta-ma sa trec strada si nelinistile, ploile si raspantiile.
17 octombrie 2012
salt prin secunde
sufletul meu a alergat descult batand la porti spiralate, de castel de nisip.
am umblat in rochii fierbinti tivite cu maci,
am baut din raurile cerurilor,
am dormit pe poteci pazite de lei investmantati in argintul lunii.
am calatorit prin anotimpuri ca sa gasesc o gutuie si s-o las in poarta la tine.
scoala trezeste toamna sau invers?
doua castane, patru seminte de mar, un mar si o gutuie, cam asta e in caietul de matematica al toamnei.
ei nu prea i-au placut stiintele exacte, prefera poeziile de arama, picturile licarind a burnita si a vant.
toamna e o scolarita capricioasa, stramba din nas din te-miri-ce, desi ii e cam frig la degete nu-si pune manusi pentru ca isi mai face din cand in cand semne cu soarele, de care e indragostita in secret.
11 octombrie 2012
Si totusi, ce este o ruda ?
26 septembrie 2012
furnici
Cand de prea multe tristesti inima se face tandari, sa chemam furnicile obisnuite sa care greutati mari, sa duca departe cioburile. Furnicile se cheama cu miere sau in lipsa, cu poezii scrise de albine in timp ce asteapta sa se deschida florile de nu-ma-uita.
3 august 2012
Dupa tabara
13 iulie 2012
Skechers in picioare, ceva muzica in buzunar ( “starship – nothing’s gonna stop us now” in bucla ) ,
o cafea “to go” ( suprinzator de buna, pentru cat de pretentioasa sunt eu la cafele ), gata expeditia.
P.S. si poate orasul mi-a zambit stiind ca pe seara o sa aflu cea mai frumoasa veste, ca pustiul meu e un adevarat invingator , stapan pentru 4 ani pe un scaun din liceul dorit.
8 iunie 2012
14 mai 2012
15 ani
27 aprilie 2012
draga domnule inventator
cred ca cineva, undeva o inventeaza chiar acum si mai cred ca eu o sa stau la coada printre primii ca sa imi cumpar bilet.
o vad asa ca pe un tramvai din copilaria mea.
un tramvai cu scaune rosii si foarte mari - copiilor li se par mereu unele lucruri prea mari si altele mult prea mici, fara sa fie de aceeasi parere cu adulti in aceasta privinta.
vara tramvaiul circula fara geamurile laterale, asa ca era de fapt o caruta mare si moderna. Ma asezam pe scaunul din fata, imi puneam cotul usor pe pervazul geamului si simteam cum sufla vantul flori de cires peste zambetul meu mandru - uite ce fetita mare sunt eu! ajungeam intr-o piata mica, mergeam acolo cu bunicul care era pasionat de pesti, pasari si flori. colindam printre colivii cu papagali, sticleti si canari, printe acvarii uriase cu gupy, zebre si carasi. veneam acasa cu mancare pentru scatiul meu si cu cate o floare noua pe care o rasadeam in gradina.
cam asa ma gandesc ca o sa fie si atunci. o sa calatoresc intr-un fel de tramvai si o sa tot cobor cate putin in toate statiile. tot ce-mi doresc este ca atunci cand ma voi intalni cu "aia mica" sau cu "a batrana" sa nu-mi fie rusine. de ce-am facut, de ce-o sa fac. de pozele pe care o sa le arat si de cele pe care le pregatesc sa fie facute. de visele care "n-au fost"si de intamplarile care s-au infipt in drumul meu fara sa vreau.
ca o sa fie bine, stiu precis. o singura grija mai am.
astept sa vad biletele, tare-s curioasa cum o sa arate. sper ca inventatorul ala sa fie destul de artist si sa inventeze ceva dragut, nu vreun CIP minuscul insinuat dureros sub incheietura mainii.
hai serios , draga domnule, fii dragut si gaseste ceva frumos!!
5 aprilie 2012
1 martie 2012
20 ianuarie 2012
despre alegeri
Cand alegem noi ce conteaza, pana la urma, in viata?
Conteaza ca ai invatat, ai fost silitor si la scoala si apoi la serviciu, in detrimentul prietenilor si sacrificand partial sau total conceptul de familie? In prima zi de pensionare toate acestea iti vor fi parut departe si inutile, cand singuratatea drumului catre doctor te ucide mai repede decat orice virus.
Conteaza ca ai fost "smecher" si ti-ai trait viata ( orice ar insemna asta), ca ai copiat, mintit si ai ajuns unde ai crezut ca trebuie sa fii ? ca ai fost "marele descurcaret" al vietii si ai facut "misto" de colegii de liceu care la intalnirea de 20 ani inca aveau un mic apartament cu 3 camere, cu copil si nevasta in timp ce tu te lauzi cu o vila uriasa, populata noptile de petrecareti si ziua de valeti? In prima zi de viata din decada '60 toate acestea iti vor fi parut departe si inutile.
Conteaza ca ai fost o mama si sotie exemplara, care nu a vazut nimic mai frumos decat a-si petrece zilele si noptile cu gandul la copil si la familie, lasand la o parte petrecerile, excursiile, rochiile, cariera, pentru a avea energia necesara unei dedicari totale pentru ai ei? In prima zi a casniciei copilului, toate acestea par departe si inutile.
Sa ne grabim sa alegem cararile in viata? Sa luptam nebuni si singuri ca sa le pavam noi sau sa-I lasam pe altii sa treaca inainte? Sa ne faca altii bulevardele, cu riscul ca noi sa ajungem cand deja sunt ambuteiaje, accidente si poluare?
Singuratatile si iubirile, iernile si verile, copacii, nisipul, cartile si cantecele iti deschid in fata drumuri noi. Insa momentele alegerilor noastre "pica" intotdeauna prost.
Suntem prea apasati de cei din jur, impinsi de cele mai bune intentii ale lor, sa ajungem intr-un loc care devine de multe ori "patul lui procust". Apoi suntem lasati singuri in fata fricilor si a monstrilor care ne fura ratiunea.
Momentele alegerilor noastre vin fix in dimineata de dupa noaptea in care am dansat prea mult sau nu am dansat deloc, vin chiar de craciunul in care suntem prea singuri sau cu prea multa lume in jur. In ziua in care am luat premiul intai dar tata nu a avut timp sa vina sa ne faca o poza, in ziua in care seful ne-a facut de ras in fata colegilor, in ziua primului sarut sau in ziua ultimei scrisori, cand iubita ne-a parasit pentru tipul romantic de la cursul de fotografie, cand decizi sa renunti la iubirea "nepotrivita" dar care te tine in viata, doar pentru ca stii ca asa e "corect"...
Suntem prea mici, prea tineri, prea femei si prea barbati, prea grabiti si prea uituci, prea lenesi, prea fricosi, prea mandri si prea orbi .
Singurul moment de intelepciune, cel care ar putea pune dintr-o data viata pe traseul potrivit - nu usor, nu fericit , am spus doar potrivit - pica tot prost.
Atunci cand suntem ..prea batrani.
2 ianuarie 2012
pentru viitor
sa vina cosânzenele sa ne aduca lanuri de trifoi cu 4 foi,
sa vina fluturii sa scuture peste noi polen de aur,
sa vina curcubeele sa ne stearga lacrimile,
sa vina gândurile bune purtate in buzunare de flori,
noi sa ne tinem de maini si sa ne zambim.
sa fuga frica cenușie si tristetile zdrentuite.