sirop de mere

inima mea de toamna
e o prajitura cu mere, pudrata cu scortisoara plus ceva zahar
si asteapta o invitatie la ceai sau la cafea.

se-aprind copacii,
punand culori pe-obrajii toamnei
prea palida de dorul nestiut,
de gandul molcom si tacut...
dorul de fiul iernii.

ce-i octombrie?

octombrie e castelul in care Cosanzeana face dulceata de gutui
si Fat-Frumos se lupta cu Zmeul ploilor.

firimituri

gandurile mele au sunat adanc, a ploi coborate peste stanci albastre
si-au fugit cu tropot scurt, de neoprit - mici puncte diluate de nedumeriri.

ma tem ca se vor rataci, poate candva vor dori sa se intoarca in spatele ochilor mei, in spatele bratelor tale.... apoi imi spun ca firimiturile prajiturilor cu vanilie, pe care le amestecam impreuna in castroane verzi, vor reusi sa-mi dea gandurile inapoi intregi, precum firimiturile lui Gretel din poveste.

sa nu ma uiti, a spus luna
sa nu plangi, a spus soarele
sa ma cauti, a spus luna
sa ma astepti, a spus soarele
luna asteapta cu sufleul muiat in lacrimi tivite cu argint.
soarele rataceste, caci aurul i-a orbit amintirile.
iubirile incep la capatul razei de luna si se termina la un capat de raza de soare.

e 10.10.2010
am facut gem de prune, am pus muraturi colorate, am copt o prajitura noua dupa o reteta foarte veche si am citit pe nichita.

http://www.poeziile.com/autori/Nichita-Stanescu/frunzisuri-80.php

ploua si e frig. pe interiorul gatului imi curge parca sticla pisata, in loc de cap am un bolovan umed, plin de junghiuri. in camera aerul e caldut dar prea uscat. pe masa din bucatarie am gutui multe si ceai de tei cu miere. miroase ca-n serile grele de toamna in care racita fiind, stateam in varful patului si ma jucam cu scoala de nasturi. bunica avea o masina de cusut veche, Singer.
masina asta avea un fel de sertar, o cutie lunga de lemn in care se tineau ate, ace si alte nimicuri. de-a lungul anilor acolo se facuse casa nasturilor. erau atat de multi si de atatea culori si feluri... nasturii mari de paltoane, care erau bunicii tuturor. cei mai mici si grasuti de pe la bluzele vechi de dantela erau copii de ursuleti, cei de sidef albi erau fulgi de nea, aveam 2 nasturi "scufita rosie" si doar unul lunguiet de metal negru "lupul cel flamand". mai era unul special, nu stiu de unde aparuse, dar era jumatate alb si jumatate negru si il botezasem alba ca zapada. bunica mai scapase acolo si cativa banuti vechi de tot, pe care ii vedem ca pe niste soricei. era acolo o intreaga asezare si imi placea sa ii scot si sa ii aliniez ca la ora de sport, ca la scoala... bunica nu-i folosea aproape niciodata, era desperecheati dar mie mi se parea ca sunt cea mai mare comoara din lume. mi-a facut intr-un an o rochie de printesa pentru noaptea de anul nou si a avut nevoie de un singur nasture. l-am luat de acolo pe cel mai frumos, unul rotund de sticla, albastru inchis, rochia fiind bleu.

intr-o zi am sa scriu o poveste despre casa nasturilor.

intrebari pentru altii

ce inseamna de fapt ca nu ai timp?
nu ai secunde in cerculetul de pe mana stanga sau nu ai batai de inima in cerculetele sufletului?
timpul il ai sau il cuceresti?
dorul e o strada cu sens unic?

stradute

azi am cumparat de pe o straduta, o culegere cu probleme de fizica cl 6 - 8.
si de pe alta, un ou kinder cu surprize.
mi-e dor sa citesc povesti seara la culcare.
ma multumesc sa verific rezolvarea unei probleme de geometrie.
anatomia inimii mele n-o scrie nimeni.
s-ar incurca intre atatea stradute pavate cu dor si teama.