Eu inca mai cred in Mos Craciun!

turturi

cat a fost mica, nu prea avea voie sa manance inghetata. poate era justificat, avand in vedere ca era mereu cu amigdalele cat merele. dar iarna .... trisa simplu. lua turturii atarnati pe cercul rotund, ghidus - complice al unui burlan mic si curat, de sub gutui. ii spala un pic apoi ii scufunda in sirop de dulceata de visine - nu altceva! ii acoperea cu zahar tos, ii impacheta apoi strans de tot in celofan si ii ascundea peste noapte intr-o farfurie curata, pictata cu pitici si Alba-ca-Zapada, intr-un fel de camara din fundul curtii. acolo era mai frig decat afara, asa ca avea zilnic inghetata productie proprie. cea mai buna din viata ei. cand avea timp si chef sa se rasfete, presara si un fir de aur de nuca. amigdalele tot cat merele erau, dar era iarna si nu banuia nimeni surprizele ascunse in camara ei fermecata.

s-a descoperit apa pe luna!!!!

Motorul de cautare Google saluta descoperirea unor cantitati impresionante de apa pe Luna in felul sau specific: schimbandu-si imaginea pentru a anunta lumii intregi aceasta victorie a NASA.Logo-urile speciale ale Google, unele create de catre Dennis Hwang, sunt cunoscute sub numele de Google Doodles. Astazi, Google a luat infatiseara unui cer senin de vara, in care unul din o-urile numelui sau reprezinta o luna plina. Vineri, NASA a anuntat ca a descoperit cantitati importante de apa inghetata pe Luna, subliniind caracterul major al acestei descoperiri cu implicatii potential exceptionale."Am gasit apa, si nu doar putina, ci in cantitati importante", a declarat Anthony Colaprete, responsabilul stiintific al misiunii LCROSS (Lunar Crater Observation and Sensing Satellite).

MIRAJUL COPILARIEI
compunerea baiatului meu de 12 ani

Imi aduc aminte acum, tarziu, de vremurile ce au trecut, de copilaria mea, care acum sta ascunsa undeva prin cartile de povesti, prin sertarul meu plin de masinute si robotei.
E ca o fetita mica, asteptand sa-ti aduci aminte de ea, sa-i acorzi cateva clipe de atentie, sa nu o uiti. Desi nu intelege prea multe, isi da seama ca acum ai crescut si gandesti altfel. Asta nu o impiedica totusi sa se strecoare uneori tiptil, sa te apuce usor de mana cu care scrii analizele gramaticale si sa-ti spuna ca si ei ii este dor de tine, asa cum iti este si tie.
Uneori cand ziua a fost prea lunga si obositoare ma lungesc in pat si las amintirile sa se joace cu mine. Nu am uitat prima mea poveste din cartea “Povesti din gradina de morcovi”. Eram femecat! In fiecare seara mama mea draga venea langa mine si imi citea, iar eu adormeam incet … incet si fara griji. Era asa de bine! Atunci cand ninge, in fiecare om de zapada pe care il vad il recunosc pe Gica, primul meu om de zapada construit cu ajutorul bunicului.
In drum spre scoala vad copiii de gradinita cum se joaca prin parc, cum rad si cum alearga. Asa eram si eu. Stateam prin parc si cate 4 ore si totul in jur ma imbata cu bucurie. Sau stateam toata ziua in curtea bunicilor si ma jucam cu fluturii si buburuzele, dandu-le pe furis cate o lingurita de zahar sa manance.
Acele clipe au fugit, au trecut. Mi-au ramas amintirile. Cele mai frumoase amintiri.
Ca majoritatea copiilor cel mai mult si mai mult si mai mult imi doream sa fiu mare, goneam timpul ca sa fiu ca mama si ca tata. Cat ma inselam! De fapt toata lumea isi doreste sa fie copil si sa fi putut sa opreasca timpul in loc, sa tina cat mai mult copilaria.

Supernova

Primaverile isi trec pe furis amintirile catre vara ; toamna le-aduna incetisor si le pune averile la banca de langa poarta. Vor sa pastreze pana la anul rozul piersicilor, fiorul cireselor, obraznicia macilor si ingaduinta galbena si inteleapta a gutuilor. Dobanda? Abia la anul… Sarutul copt la gura sobei, plecat in gand seara de seara si intors in fiecare dimineata, speriat de gheata de pe portile inchise… Sarutul rotunjit intre palme lui si obrajii ei, sarutul potecilor blonde alergand catre lacurile verzi, amestecand anii de pe Marte cu cei de pe Venus, intr-o supernova de clasa A.

Lectie de desen in noiembrie

Imi apuc inima de un colt, ca pe-o paleta de desen.
Cumva, ca in desenele animate din copilarie, un gand trandafiriu se strecoara dincolo de astronomia calendarului.
Ce-ar fi sa desenez azi un soare galben peste negurile din jur? Nu prea sunt buna sa desenez sori; mai degraba curcubee. Ma uit la mana mea si pare o frunza. Asta nu-i bine. Ma scutur – doar traim in secolul 21…. Si totusi, degetele fosnesc a iarba uscata. Podul palmei se da batut, cu toti muntii chiromantiei plini de bruma. Potecile se despart, trecutul se amesteca cu ceva nori usor violeti, venind dinspre poimaine.
Desenez. Deocamdata n-o sa fie soare, o sa fie un om de zapada, cu ochii lucind a rasu’- plansu’, curcubeu la gat si cu un magazin de ice-tea in fata portii.

a venit toamna

gutuiul cara in buzunarele sortului frunze pictate,
ca sa le puna etichete pe borcanele de dulceata.
vantul se antreneaza pentru maraton.
copiii veveritelor cumpara tuburi cu bruma si umplu trifoii de graffiti.
ascuns intre stresini, sta un pui de vrabie, ca un pui de gand.

octombrie

pe streasina sta un pui de vrabie, ca un pui de gand.
cauta florile de cires pe care le stie doar din povestile mamei,
asa cum gandul cauta iubirea pe care o stie doar din povestile inimii.

curtea fermecata

e undeva dupa-pranz si soarele isi face meseria asa cum trebuie. lumineaza. incalzeste. arde.
o parte din pomii curtii motaie, ocrotind forfota furnicilor si-a albinelor care n-au timp de plaja si de vacanta. altii aduna cu harnicie zahar parfumat, ca sa-l depuna in borcanele inzorzonate, pe care o mana de copil va scrie cu inflorituri stangace "dulceata de cirese", "gem de piersici". visinul se joaca de-a craciunul cumva, pentru ca incarcat de bobite translucide si rosii, pare un pom impodobit. varul alb face semne dintre caramizile rosii care paveaza aleea scurta.banca de lemn tine in brate fetita care scrie, mestecand dintr-o caisa verde, acra, furata fara prea mari procese de constiinta.
curtea e fermecata si o vegheaza iar ea ii tine pe toti in gand, in inima si in pumnul plin de cerneala.

septembrie in tara licuricilor

copiii de licurici incep scoala si invata sa scrie povesti.
cu arama - pe frunze de cais
cu aur - pe funze de tei
cu bruma rece - pe frunze de trifoi
povestile lor celebre sunt citite seara de copiii de stele
cumparate la amiaza de copiii de soare
si visate noaptea de copiii de oameni

amintirile sunt ca niste pisici vagaboande
vin si pleaca numai cand au ele chef.
pline de praf, vin la tine dupa o mangaiere, un strop de apa si o lingurita de smantana.
stau cu tine, te privesc in ochi si brusc ai iar 12 ani, cand te certai cu bunicul pentru ca adunai in curte toate animalele blege din cartier.
dupa ce le aduceai viata in labute, ele plecau fara un biletel de adio...
amintiririle sunt ca niste pisici vagaboande
au 9 vieti si azi te mangaie, maine te zgarie.

farewell

a fost tineretea mea
revelioanele si zilele mele de nastere
examenele si tezele la care plecam numai dupa ce ascultam un cantec, sa-mi poarte noroc.
poza lui din spatele carnetului de note, mereu cu mine.
nu este o obsesie si nicio indragosteala de adolescenta traznita.
nu l-as fi vrut de barbat , asa cum il voiau toate fetele
m-as fi multumit sa-mi fie prieten, ca sa povestim despre peter pan si despre E.T.
acum il vreau inapoi asa cum imi vreau inapoi tineretea si anii cand faceam probleme la fizica fredonand billie jean.
l-as fi vrut acolo neschimbat pentru ca de fapt era pasaportul meu catre lumea mea la 17 ani,
cand o miscare cu manusa alba implinea vise si moonwalk era pasul care garanta un happy-end.

prima zi de vara

azi am fost rapita inainte sa se aprinda soarele, iar la capatul drumului tivit cu grau blond si maci imbujorati - am primit cadou Marea!

la umbra unui fir de iarba sau
la umbra unei aripi de tei
facem dulceata,
schimbam curcubeele de pe casuta,
atarnam picuri de roua in tavan,
zugravim trandafiri
si ne bucuram sa fim gaze -
din cand in cand.
la umbra caii lactee si
la umbra aripilor de ingeri,
ne bucuram sa fim indragostiti -
zi de zi.

ciresul isi poarta sufletul la vedere, in obrajii cireselor sale.
ingrijorat - fetita nu mai vine cum venea in alti ani, sa-si lipeasca tamplele de coaja lui, sa auda sfatul furnicilor.
caisul ascunde in curbele pumnilor lui mici si parfumati, miezul amarui al dorului.
trist- fetita nu mai vine ca in alti ani, sa-i fure fructele cand inca sunt mici, acrisoare.
pomii - copii se joaca mereu cu oamenii - copii, dar oamenii ii uita cand se fac mari.

copilaria ne impinge catre adolescenta dar are grija sa ne puna in buzunare mici dulciuri, pentru lada de zestre de mai tarziu.
am gasit ieri pe o strada ascunsa, o tufa uriasa de trandafiri urcatori, salbatici.
mi-a sarit inima de bucurie, caci erau trandafirii copilariei mele, trandafirii coronitelor mele de premianta.
am vazut imediat cum umbra lor imi facea cu ochiul exact ca pe vremuri, la ora 8 fara 10 dimineata.
eu plecam cu parintii si bunicii, spre scoala cu scena care ma facea pentru o zi cea mai fericita fata din lume.
ei ramaneau acasa, sa ma astepte, presimtind zambetul din inima mea inflorita aidoma lor.

tropaitul inimii mele se suia in petalele lor in fiecare primavara; obrajii mei se amestecau cu obrajii lor si eram cu totii la un loc in curtea bunicilor, copil si flori, observand cum trec norii si curcubeele pe cer. mi-au stiut iubirile primavara si mi-au servit drept desert iarna.
acum bunicii nu mai sunt iar trandafirii nu au putut trece peste zidurile de gheata incropite de iernile singuratice.
au ramas insa in lada mea de zestre; e de ajuns sa ridic un colt si ii vad acolo, in mana bunicului, impletiti in secret in coronita surpriza.
trandafirii mei parfumati, sfiosi, delicati, rosii asa cum numai ei stiau sa fie, trandafirii mei, vacantele mele, copilaria mea - traiesc toate in lada mea de zestre.

Are atatea dorinte si ganduri, atatea lucruri de descoperit, atatea intrebari de cautat si are atat curaj si atata teama cat pentru o lume intreaga ... Are teii la geam, robotii lego pe raft si pisica sub pat. Are 12 ani dar umbra somnului lui este inca aceeasi ca pe vremea cand avea 12 luni.

Dupa tot felul de discutii legate de telefoane mobile, blog-uri, fete, baschet, citit revista Level ...in sfarsit adoarme. Are nebunia frumoasa a vikingilor pe care ii admira. Are puteri magice si se duce instant intr-o lume pe care si-o deseneaza singur cu linii precise. Lumea lui este exact aceea in care indiferent de cat de inalt este castelul, cat de fioros este dragonul, cati vrajitori de foc si magicieni intunecati sunt pe drum, el va ajunge victorios la sfarsit, ca sa salveze printesa. Sau sa devina guvernatorul insulei, dupa caz. Are genele lungi, ca tatal lui si cand doarme are mereu aceeasi umbra de zambet in coltul ochilor. Are gandurile tivite cu aroma de ciocolata si palmele inclestate peste urma mingiilor alergate peste zi. Are obrajii veseli, cu amintiri - cirese zburdand peste intamplarile zilei. Are inima in galop, catre alti munti de urcat.

E baiatul meu.

Ploile de pe marginea acestor campii inseamna arsita dunelor de dincolo.
Ghetarii de departe nici nu viseaza obrajii fierbinti ai deserturilor, asa cum furnica nu intelege umbrele plecate din talpile Everestului.
Luna seamana la unele usi gramezi de iubire ne-nceputa si sub alte ferestre usuca lacrimi cu iz de migdale.
Florile de cires inseamna de fapt prajiturile cu dulceata din serile cu ceai de noiembrie.
Rasaritul alergand ghidus pe-aici este apusul rasfirat lenes din cealalta parte.
Orice-ar fi, totusi, murmurul norilor si vantul stelar care imprastie timpul, e unul si acelasi.

Am ochii inca tineri, astept martie cu ghioceii, aprilie cu puii rotunzi si galbeni piuind sub caciuli de lana, iulie cu scoici insirate pentru bratari de printese, septembrie cu carnetul in ghiozdan si decembrie cu scrisorile de dragoste.
Am ochii inca tineri, dar in drumul de la ochi la inima viata tot face poteci, ca sa nu isi rataceasca pasii, sa gaseasca mereu drumul intre doua anotimpuri.
Aceiasi ochi care-au vazut prima data florile de cires, cauta si azi imbarbatare si curaj in petalele albe. Aceeasi inima care amesteca demult in visele de seara stele, printi si castele fermecate , asteapta si azi zana buna si ingerul care sa-i astearna curcubee la picioare.

Acelasi soare rasare dand viata si invartind clepsidra ….

Imprumut

Am făcut un împrumut
Ca să cumpăr cărţi.
Adun poezie, gramatică, alchimie si matematica;
Caut un fel nou de a spune “te iubesc”
Şi de-atâtea primăveri tot nu găsesc…

Plătesc zi de zi dobândă,
Lucrez la mai multi stapani,
Lustruiesc zi de zi stele,
Brodez cozi de comete,
Aştept în zadar să apară ceva

Dar literele de care am eu nevoie
Tot nu se inventeaza ...
Aşa că tu n-ai să afli
Eu o să tot plătesc
Pentru că nu ştiu să spun altfel decat..

Te iubesc

acadele de primavara

ochii tot cauta sa vada in viitor,
dar umbra pleoapelor fosneste a amintiri.

ziua de maine e tot cea de ieri,
doar ca are mereu cercei noi la urechi.
si uneori, cu o acadea in coltul gurii.

Pe cer

Hubble si Chandra descopera zi de zi cate o noua bucata de cer.
Un cer pe care au calatorit arheopterix, vulturi,
Zmeul-Zmeilor, baloane, zeppeline, F-18.
Dar norii tot asteapta emotionati avioanele de hartie ale copiilor.

Anul 2009 este Anul International al Astronomiei. Ceremonia de "deschidere" are loc azi la Paris.

Si tot azi este ziua lui Mihai, asa ce poate sa fie mai potrivit decat o bucata de stea, pentru noi si pentru el...

LA STEAUA
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.