o veste buna

uimitor cum un vis il cheama pe celalalt, cum un dor il rascoleste pe altul. ce soare le creste din samburii tot mai rari ai iubirii, ce curcubee le coloreaza ? cum le duc apoi razele lunii fix pe perna potrivita ? ce busola si ce ceasuri  au totusi visele astea, de stiu unde si cand sa ajunga ??

vestea buna este ca nici nu conteaza ca noi ne ratacim unii de altii, atat timp cat visele noastre inca mai stiu sa se gaseasca unele pe altele. si pot chiar sa se tina de mana pentru o secunda.

felinarele de pe bd. dacia

iarna mi se amesteca cel mai des in ganduri trecutul. de parca frigul trezeste imagini vechi, melodii care tac ani de zile, doar pentru ca sa ciocaneasca mai apoi la o ureche inghetata, cerând adapost, un zambet, o amintire in loc de ceai cu scortisoara.

azi mi-e dor de anii in care pe 12 decembrie nu aveam decat grija notei la teza de la romana.
mi-e dor de un 12 decembrie in care nu ma gandeam mai departe de petrecerea de revelion plus lungimea cerceilor, neaparat  invers proportionala cu lungimea fustei cu care as fi trecut intr-un nou an.
simt cum bulevardul dacia pastreaza inca urmele gandurilor mele, magnolia de langa institutul francez nu a imbatranit si ne salutam aproape seara de seara. felinarele vechi, cu lumina roz, vad viata in roz deci ma mai intreaba si azi facandu-mi cu ochiul, ca odinioara, de ce zambesc asa de parca as fi indragostita.