21 ianuarie 2022

self-pity pe paine

   si chiar incepuse bine ziua. cu cafea buna sorbita incet, pe drum catre sala. cu mai putina durere in umar si mai multe repetari la gantere. dar undeva, ceva s-a pierdut... prin lumina rece a salii, accentuandu-mi ridurile si oboseala. printre deciziile proaste ale unora pe care a trebuit sa le comunic altora. undeva, intre rasaritul roz si apusul infrigurat,  m-am pierdut. si am o seara mizerabila de self-pity si ma intorc de colo-colo, fiindu-mi lene si socotind inutila orice incercare de inveselire. nu baie cu spuma, nu dans, nu stepper, nu desenat, nu scris o poveste...no run, no music. am 100 de ani si nimic bun inainte.

apoi cumva mecanic, ma indrept spre bucatarie si corpul face miscarile in timp ce eu imi ascult respiratia si ma mir ca e acolo. 500 faina, 350 apa, 7 drojdie, castronul albastru, aspru de atata folosit. amestec, framant, o picatura de apa obraznica imi uda incheietura mainii si nu stiu daca e lacrima sau doar am transpirat invartind aluatul. asa e iarna, cand seara e lunga si trista, imi vine sa fac paine. si cat sta la dospit, imi fac de lucru si iau canalele de sus in jos si vad Mordor si-l vad pe Ender si patinaj si teleshopping, parada modei, stiri spaniole, desene animate, o slujba de seara, un meci, teatru si concursuri de gatit. a trecut o ora. am gasit un film nou. are il el un magazin de craciun, o fata traznita si draguta, metroul din Londra si pe George Michael. imi place.
a crescut painea, am macar atata energie cat sa-i dau forma de floare si o ascund in cuptor. si miroase in casa a copilarie, a zambet si a curaj. mi-am pus pe jos o patura moale, stau ghemuita si mananc  paine calda cu dulceata de visine. am pornit un rand de beculete uitate afara de la Craciun si plang, pisica se uita ciudat la mine, si mananc paine calda si ma mir iar de vraja asta prin care dintr-un praf ingrat si ieftin, putina apa si caldura se naste ceva atat de bun.

si-amestec, in mine de data asta, praful si apa care sunt eu cu speranta - o maia delicata. stau in mijlocul casei mele ca-ntr-un cuptor in care ard vise si ma-ntreb daca o sa ma salveze cineva la timp sau o sa ma fac scrum de tot.