amenda

el a trecut in viteza pe langa ea, ca si cand ochii ei verzi ar fi fost doar niste amarate de lumini de semafor, spunand simplu "liber inainte". habar n-are ca ar fi trebuit sa opreasca un pic langa inima ei rosie, sa-i priveasca mai atent gandurile, insirate ca liniile albe pe trecerea de pietoni. habar n-are ca la coltul strazii, la coltul vietii, e un radar. sau stie, dar are bani de amenda.

lumini

numele meu nu-i in cartea de telefon, nici in dictionar. nu e in vreun manual, nici pe google sau twitter. pentru ca in fiecare zi numele meu are alte litere, ochii au alta culoare si nimeni nu stie sa ma explice.
la fel cum nu se pot explica flacarile apusului, flacarile brazilor, lucirile felinarelor.

cate departari, atatea nume.
cate flacari, atatea iubiri.
cate litere, atatea intrebari
si cate taceri, atatea despartiri.

vedere

  poate ca cel mai mare cliseu al lumii de azi este ca vedem cu ochii... si cat de putine lucruri vedem de fapt, habar n-avem.
teama nu se vede, se simte cum coboara, ca o lava fumeganda peste potecile din palme. gandurile nu se vad, se simt cand se transforma in monstri si fura momeala pescarilor naivi. visele nu se vad cand vin, se simt cand lasa sufletul ravasit. dragostea nu se vede, se simte, strecurandu-se ca o naluca in locuri unde n-are voie sa intre. intrebarile si asteptarile nu se vad, se simt cand sculpteaza rani. focurile nu se vad, se simt cum ard in inimi care mai ca s-ar transforma in seminee.

deci, noi cand (nu) ne vedem?

alone

ascult "alone" a lui "heart", imi arunc privirea pe geam, inima in cer...si vad asta.