De vorba cu tine #9

I love you to the Moon and back

 De ce nu până la Soare? Până dincolo de Calea Lactee? 

Se spune că inima produce zilnic atâta energie prin bătăile ei, încât ar putea să “conducă” un camion pe 30km.

Ar însemna că de-a lungul vieții, inima poate “duce” camionul până la lună și înapoi.

De când ne naștem, inimile noastre împing scrisori de dragoste în jur și uite camionul ăsta le cară de colo-colo.

Către părinți, bunici, surori, copii.

Către iubirile noastre adolescentine dar și către cele acompaniate de Voltaren.

 

Hai, ieși la poartă, ai o livrare specială direct de pe Lună. E roșie, da. E inima mea.

De vorbă cu tine #8

 

Cred că lumea noastră nu există de fapt, suntem “doi” doar din când în când, la niște intersecții complicate, într-o geometrie unde teoremele lui Pitagora nu-s bune, unghiurile nu-s drepte, nimic nu-i drept, mi-e frică de locul ăsta, parcă-aş fi pe banda lui Mobius, ajung mereu de unde-am plecat, în locul ăsta porțile au numere complexe și mă tem că partea imaginară ești tu, aici te iubesc-ul meu nu ajunge ca să transforme într-o cifră pară singurătatea negativă a lui radical din minus unu.

De vorba cu tine #7

 

Da, știu, trăiesc aici de-o jumătate de veac. Mult pentru unii, puțin pentru alții, iar pentru mine… nu știu. Sunt zile în care nu vreau să mă mai trezesc, știind că n-o să te văd. Sunt zile în care vreau să mă trezesc, sperând c-o să te văd. Uneori îmi place să fac cafea și s-o bem împreună din ceașcă noastră, deși e numai la mine în gând. Alteori mi-e greață numai la gândul s-o înghit fără ca buzele tale s-o atingă măcar.

Număr pașii porniți către tine și ajunși  nicăieri - sunt mulți, mult prea mulți.

Hai-hui e noua mea haină pentru lumea asta în care nici eu nu sunt dacă nu ești tu. 

de vorbă cu tine#6

 

Cu atâta umilință și frică m-am dus la alergare duminică.

Sincer așteptam s-ajung după ce se închideau porțile la finish. M-am dus să înfrunt și rușinea asta, ca pe lecția ultimă din viață, rușinea în faţa mea, nu a altcuiva. N-am avut energie în suflet, nu am simțit bucuria de altădată și mi-a venit să plâng, căci asta era printre puținele lucruri rămase ca emoție bună. Și m-am dus crezând că o să mă prăbușesc în locul cel mai de jos în care aş putea să fiu, să vad în sfârșit cum e acolo. Și undeva pe traseu mi-am amintit de tine, ți-am simțit mâna și gândul și ceva s-a întâmplat de nu m-am oprit, și am respirat și am mers mai bine decât în multe alte zile. 

N-am cerut nimic, n-aveam dreptul, dar am primit totul de la ziua asta.

Nu-ți cer nimic, n-am dreptul, dar sper la secunda aia de iubire fără sfârșit, a mea și a ta, în care lumea din ochii noștri să ne fie destul. Îți mulțumesc de pe-acum.

De vorbă cu tine #5

 

ce-i mai puternic? a şti sau a crede?
ca să ştii ai nevoie de cercetare, de formule, teoreme, radicali, microscoape şi ani ... ani întregi. uneori ți se pot usca ochii înainte să ştii ce vrei, cu adevarat...prea târziu.
ca să crezi...oh, asta e uşor. durează o clipire. vezi  răsăritul, zâmbetul din ochii copilului care-şi ține mama de deget, magnoliile, marea şi scoicile...şi crezi.
"cred" e mai tare decât "ştiu". cred e din inima deschisă, fără frici, fără pretenții, fără sfârşit.
" cred"  e ca iubirea mea către tine. dintr-un senin, până la celalalt senin.
cred în tine, cu iubire.

De vorbă cu tine #4

Mi-e dor de mine, uneori.
De veselia mea, de curajul şi de strălucirea mea din oglindă, de trăznăile pe care le visam pentru noi.

Mi-e dor de tine mereu.
De veseliile şi plimbările noastre, de felul în care-mi ridici de pe umeri pietrele reci de griji. De felul în care imi tresare inima când te vede, de viteza cu care-mi pleacă mâinile către mâinile tale, de vârtejul din stomac la auzul vocii tale. 

Îmi lipseşti zi de zi, tu- piesa centrala din puzzle-ul care sunt .

Îndrăgosteşte-mă de tine, zi de zi. 

De vorba cu tine #3

    Dacă te uiți zi de zi la un copac, aproape că nu-l vezi cum crește, cum palpită zi de zi, cum seva lui urcă și-i colorează frunzele. Doar cei străini se miră brusc “vai, cum s-a schimbat, ce-a crescut”. 

    Dacă te uiți zi de zi la dragostea mea, aproape că n-o vezi cum crește, că-și schimbă culorile după felul în care îmi spui sau nu “Bună”, fie chiar și numai în vis.

  Când treci pe lângă mine, adu-mi un bob de rouă, un bob de gând bun, și dac-o fi ora 5 dimineața, o să-ți deschid ușa ca să rasarim amândoi în soare, să ne iubim ca și cum.

de vorba cu tine #2

 

    Inima mea e ca o tablă de școală, doar că-și schimbă culorile. Uneori albastră ca cerul fără gânduri - nori, alteori roz-violet ca apusul la un geam din delta, galbenă ca puii abia ieșiți din oul lor în lumea asta largă și aspră.
    Vino și scrie pe mine cu mâinile tale, scrie cu cerneală cu dor, inventează propoziții noi și litere mici, învață-mă cum să supraviețuiesc când tu ești acolo și eu sunt aici.

de vorba cu tine #1

 ce mult as vrea sa gasesc cea mai frumoasa declaratie din lume.

dar de mii de ani oamenii se iubesc, si-au spus, desenat, cantat, cusut si lipit iubirile...cu ce-as fi eu mai buna decat altii?
cea mai frumoasa declaratie de iubire, ceva ce n-a mai existat, cuvinte care sa-ti rascoleasca inima ca pe-o gradina de primavara, sa aseze acolo un bulb din care sa rasara un ghiocel sau o magnolie poate, valuri de parfum si zambete.

cea mai frumoasa declaratie a mea e cea pe care-o vei descoperi tu singur in mine, invata sa citesti in ochii mei ca-n vechile scrieri din Atlantis, o clipire de pleoape cat un univers e iubirea mea, ia-o singur, declaratiile astea zboara dar apasarea sarutului nu te minte, tatuaj invizibil la granita respiratiilor amestecate.