obrajii ei din gandurile lui

obrajii ei erau doua hotare nestatornice intre ras si plans.
frigul desena intrebari peste ferestrele gandurilor lui, iar ea nu era acolo, ca sa dezghete lacatele raspunsurilor.

ciresii uimiti nu recunosteau ninsoarea asta, care nu se schimba peste noapte in râsete dulci, rotunjite obraznic de toate iubirile de sub ramuri .
brazii dadeau blând din capete, cunoscându-le dorurile si aparandu-le parcul din suflete.

iubirea se strecura pe langa ei, aidoma unei fetite in rochita rosie cu buline, furisandu-se pe langa bunica adormita in fotoliu, ca sa fure încă o lingurita cu șerbet de vișine.
nu puteau s-o prinda - i-ar fi agatat rochia. nu puteau s-o strige - ar fi speriat-o.
puteau doar s-o astepte, sa vina inapoi odată cu vara, sa se joace din nou de-a "v-ați ascuns".

firimituri

vrabiile asteapta firimituri de cozonac.
oamenii de zapada asteapta firimituri de nea.
calutii de mare asteapta firimituri de curcubee.

inimile nu vor firimituri,
ele asteapta licuricii care duc povara semintelor de lumina.

iubiri la distanta

distanta nu separa iubirile dintre oameni.

iubirile nu se tem de distante, ele calatoresc de placere.
fac autostopul cu razele de soare, isi pun manusi si se agata de fulgii de nea, isi pun pelerine de ploaie si suie pe umeri de curcubee.
oamenii trebuie doar sa scuture perdelele de praf, sa deschida ferestrele, sa scoata florile pe pervaz, zambetele in obraji si curajul in inimi.

am pneumonie

pentru ca de o saptamana ma simt foarte rau - de fapt cel mai rau din viata mea
pentru ca mi-a fost frica de tot ce e mai rau, pt ca nimeni nu reusea sa imi dea o pilula, un sirop, o injectie, 100 injectii .... ceva orice sa imi fie mai bine
pentru ca azi in sfarsit am aflat ce am ( si mai bine sa stim un lucru concret decat sa banuim 100 nenorociri) ... am aflat in sfarsit ca am pneumonie. asa un pic atipica, un pic complicata... ca o pneumonie pt mine, ca doar nu era sa am eu ceva simplu, comun.
macar acum stiu drumul ... sper.

si mi-am adus aminte de andries, pe care trebuie neaparat sa-l pun aici, sa-l tin bine si sa fac haz de necaz cand o sa pot. adica dupa ce amicul termometru nu o sa mai tot latre a 37,6 si o sa fie bland si cuminte la 36,5.

pana atunci, antibioticele sa traiasca!
http://www.youtube.com/watch?v=vLKm-Ko5xo8&noredirect=1

http://www.youtube.com/watch?v=DBo16TTdJGY&feature=related

caiși de octombrie

in mijlocul toamnei, ei ii infloriseră caișii  in obraji.
norii se schimbau in trenuri lungi, in care ea isi urca increzatoare iubirea. in trenurile acelea nu existau controlori ci doar vanzatori de acadele. iubirea ei era inca mica, imbracata in rochita rosie cu buline. avea sa creasca pe drum, privind cerul nesfarsit.
ea avea padurea in ochi si soarele in buzunare si-si trimitea dragostea in cautarea lui Mos Craciun, ca sa-l roage sa-i aduca, pentru el, curcubee si trifoi cu patru foi.

mi-e sufletul plecat de-acasa

ca un copil pribeag in prima zi de scoala,
cu palme rusinate stranse-n poala.
fugit pe o carare amaruie,
c-un trandafir si o gutuie
in buzunarul unui gand albastru cu buline.
in fiecare toamna,  te cauta pe tine.
un ceai cu soare te asteapta in tacere
si un borcan cu amintiri plutind in miere.

ceai de cozi de cireșe

prizoniera intr-o cana, adapostindu-se de racoarea aspra a unei seri de octombrie, licărește o amintire de vara.
amintire fierbinte si amaruie a boabelor veșnic rușinate, a cerceilor copilăriei si-a dulcețurilor bunicii.
o furtuna din buzunare ticsite cu ganduri in loc de lingurita.
clape de pian cu praf de nota  "sol" in loc de bucati de zahar brun.

am plans azi asa cum cred ca plang corcodusii cand isi vad randunele plecand.
am agatat pe un perete de-al inimii inca o poza si am plans.
as putea sa incerc sa gasesc motive dar nu asta e ce conteaza.
am sa tin minte ziua de azi, pentru ca azi am vazut intr-o poza un copil stand in premergatorul care acum aproape 14 ani a fost al altui copil. si mi-a parut bine si mi-a parut rau, si am zambit si-am plans si am fugit catre copilul cel mic ca sa panseze putin zgarieturile dorului de copilul care e acum prea mare.

varsta si avere

langa tine n-am varsta,

am numai alge in par si scoici la urechi

plus un tricou galben imprumutat de la soare

langa tine n-am varsta

am numai urme de pasi brodate de vânt si ploi

plus un ceas care ticaie a ganduri de pescarus.

langa tine n-am varsta

am numai o cutiuta muzicala cantand " la vie en rose"

plus un trifoi cu patru foi, care zambeste cand treci pe langa el.

de ce mi-e dor azi?
de iasomie, de rochia mea "zana verii"din clasa I, de dulceata de trandafiri a bunicii, de pisoiul meu coto care ma astepta sa vin de la scoala.
de olimpiadele de limba romana, de banca mea din clasa a opta, de ci-co, de cerceii lungi si fustele scurte. de filmele de la gradina de vara si de cascada urlatoarea.
mi-e dor de sor-mea mica si de burta mea uriasa de gravida. mi-e dor de superman si de zilele in care eram sigura ca anul 2000 o sa imi aduca excursii pe luna si calatoria in timp.

de ce mi-e teama azi?
ca superman e demodat, oamenii sunt prea ocupati sa ajunga in birouri triste si nu mai merg nici macar la cascada urlatoarea daramite pe luna, ca dulceata de trandafiri e doar o reteta pierduta si nu s-a inventat calatoria in timp care ar aduce-o inapoi.

cand pepenii isi rotunjesc geloziile galbene
sau isi ascund iubirile imbujorate printre samburi negri,
cand ne asternem gandurile in calea perseidelor din mijlocul lui august,
si piersicii freamata, trezind incet literele lunii septembrie,
e semn ca a mai trecut o vara
cu iubiri spuse sau ascunse.

nisipul intra inapoi in clepsidre,
sarea se ascunde in solnite sau in picaturi de nas;
marea isi pune in cui cerceii cu perle,
isi scoate fustele largi si albe,
....si mai vine o toamna.

birthday (b)log

Atlantis pleaca pentru ultima data in spatiu.
Se termina programul navetelor NASA. Nu inteleg de ce si sunt trista.
Macar am ceva de pret, capatat de curand : autograful unui astronaut care a plecat de 4 ori cu navetele acolo sus, pana la ISS.
Dl. G Bluford, cel care merge la scuba cu Buzz Aldrin :) mi-a spus in avans "happy birthday"!

din doua inimi mici faci o clepsidra sau jumatate de trifoi cu patru foi. poti sa faci un fluture sau partituri pentru privighetori. oceane pentru vise - asta daca nu apar piratii de sub perna.
hidrocentrale pentru orasele din scorburile caisilor din copilarie. timbre pe foi de cires.
si mai ales acuarele pentru pictat dragoste.

vii sa desenam?

ce se poate face cu o zi libera

un fel de conserve cu vise, zambete pentru mai tarziu.

farmacie

am vazut un copilas care plangea - cazuse si se julise putin. si mi-am amintit cum imi ingrijea bunicul nesfarsitele bube din genunchi, caci copilaria mea a fost pe o strada cu pietre aspre care se razbunau pe genunchii fetitelor grabite.

putin rivanol galben -ăsta era prienos, nu ustura, nu mirosea. era bland si limpede, galben ca o raza de soare inchisa in sticle mici. parca glumea ingaduitor , doar ca sa vindece ranile copiilor mici.
mai rau era spirtul medicinal, cel albastru si aspru, usturator si morocanos. el certa, mormaia si intepa ...tot ca sa vindece ranile copiilor mici.
apoi sosea sulfamida - pudra minune care se aseza incet, ca un fulg de nea in mijloc de iulie. ustura putin, atingerea ii era atat de moale si lucea ca praful de stele coborat nestiut, doar ca sa vindece ranile copiilor mici.

unul dintre neajunsurile vietii de adult este si acesta : ranile nu mai sunt in genunchi iar rivanolul si sulfamida nu se mai gasesc la farmacii. iar bunicii vindeca ranile dintr-o poza veche, tamponand cu amintiri sufletele de copil de sub ambalajul adult.

keep a weather eye on the horizon!

nu ma mai roaga pe mine sa ii dau bomboanele de pe raft.
in schimb il rog eu sa imi dea cutia cu cafea, care uneori e prea sus pentru mine.
cadoul nu a mai fost o jucarie, ci RAM pentru computer.
fiecare an care trece, ascunde in poze si filmulete vocea de copil, aducand raguseala adolescentina a viitorului barbat.

e ziua lui, copilaria trece dar raman indrazneala, veselia, incapatanarea si mai presus de toate inimile noastre trei, lipite pentru totdeauna acum 14 ani.

azi ma strang de suflet dorurile,
asa cum ma strangeau cand eram mica,
pantofii cei noi de lac rosu.

as vrea sa fiu coada de paun sau ochi de pisica,
frunte de frunza sau geana de randunica.

orice, numai sa vad lumea altfel colorata
sa nu mai aud strigate ci doar impacari.

first orbit. si cerul a fost mai aproape

mi-s dragi stelele cu gandurile lor stralucitoare.
mi-s dragi stelele cu nemurirea lor tacuta, cu singuratatile lor cresute in vid, cu furtunile lor iscate de prea mult dor, cu strigatele lor pe care nu le inteleg decat unii ca einstein, jules verne, carl sagan sau frank drake.

mi-e dor de stele desi nu le-am vazut asa cum le-a vazut gagarin.
sper ca nu le-am deranjat prea mult noi oamenii, cu micile noastre plimbari de colo-colo.
macar asa le mai trece si lor plictiseala.

www.youtube.com/watch?v=RKs6ikmrLgg

ciresii

ciresii isi infloresc iubirile in fiecare an.

de aceea iubirile lor sunt mereu albe, mereu vesele, stropite cu buburuze si cu polen .
de aceea ciresii nu sunt niciodata singuri.

ceai nou

de ce n-am avea și cești de ceai făcute din pietre de mare?
ar fi grozave, ar cânta singure în timp ce zaharul și-ar culca pătrățelele dulci peste spinările lor.
ar veni la set cu lingurite învârtite special de copii-de-căluți-de-mare iar pentru cele mai scumpe din colecție, ar exista desigur și tortițe pictate de sirene.

de ce n-am avea curaj sa ne facem ceai din visele pe care oricum le uscăm si le aruncăm?
de ce n-am sta sa vedem ce iese dintr-o infuzie de speranțe nerecunoscute măcar?
pun pariu c-ar ieși un ceai-curcubeu, aburii lui ne-ar trezi și-am putea sa vedem iar poeziile de dragoste din seva cireșilor infloriți.

ora pamantului

noi suntem gata, e al treilea an ..!! :)

de cele mai multe ori, comorile nu se ascund in cufere de argint.
foarte des ele clipesc din cutia cu nasturi a bunicii, de sub perna mamei,
la tampla bunicului, in ochii melcilor, in boabele de struguri, poate printre eprubetele din laboratorul de chimie, cu siguranta sub timbrul primei scrisori de dragoste.
si mai ales in barba lui mos craciun.

inimile ne sunt seminte,
pamantul ne este coaja.
de jur imprejurul nostru
cuvintele si gandurile sunt miezul
care ascunde picatura perfecta
de zambet tivit cu viata.

florile de la baietii mei cei dragi: alexandru, george si ... andrei! :))

mamele

mamele alearga de dimineata pana seara pe sosele uriase sau pe carari ascunse,

isi ard degetele in bucatarie dar isi strecoara sufletul in pachetelul cu mancarea pentru scoala.
mamele trag caciulite peste urechile copiilor, dar de fapt monteaza in secret aripi pentru mai tarziu.
mamele leaga sireturi si cumpara vitamine dar de fapt asfalteaza drumuri si monteaza sisteme de siguranta - atat cat pot ele de bine.
mamele isi pun la banca desenele copiilor lor, sperand sa poata trai din dobanda atunci cand ei au crescut si uita sa sune.

mamele nu stiu sa minta, dar stiu ca la un moment dat trebuie sa o faca.

in pregatire pentru zilele acelea, isi planteaza cu stangacie zambete-de-vreme-rea.

nu, nu din cele care se ridica singure, sub ploaia de rasete scapate printre gingiile tivite cu dintisori de lapte.acelea sunt zambete-curcubeu, desigur.

zambetele-de-vreme-rea cresc incet si greu, doar ca sa se aseze precum un plasture colorat peste dorurile presimtite, minciuni lipicioase pentru zile-singuratati.

mamele gresesc si repara greseli; una singura le doboara - iubesc mai mult decat poate inima lor sa sustina. si mereu sunt in pericol si la urma cad aidoma crengilor de cires, de prea multe fructe minunate care s-au sprijinit pe ele.

azi am primit deja un martisor :))

draga bunicule,

luni am citit intr-un ziar de sport despre echipa ta, Venus. te-am gasit si pe net.
marti s-a nascut al doilea stranepot al tau,andrei. primul stranepot, george, are 13 ani , o mustata mititca si un suflet mare!nu joaca fotbal ca tine, dar joaca baschet.
azi il aducem pe andrei la el acasa.


maine e ziua ta.

pisicile - doruri isi ascut ghearele pe peretii inimii mele;
joaca de-a amintirile e uneori foarte periculoasa.

intoarce caisele in boboci si marile sub stanci
si mai da-mi o data ziua in care am fost numai zambet

titlul "impus". in rest, imaginatie la 13 ani si ceva.

Lumea de sub stele

Soarele a apus. Stelele se spala obosite cu apa albastra a cerului, furandu-i lumina si lasand perdeaua celesta intunecata. Cu un mic fior, Luna isi face aparitia, dand frau liber noptii reci si infricosatoare. Se mai uita dupa Soare ca sa fie sigura ca e stapana pe cer, si cu un strigat de fericire, trezeste toate jivinele nocturne, astaptand amortite prin culcusuri. De fapt, dorul ei tainic pentru Soare este foarte mare, dar ii e frica sa recunoasca aceste povesti mai vechi. Ochiul ei de cristal vegheaza asupra stelelor nazdravane. Sunt niste neastamparate fara pereche, asteapta un moment de neatentie si “tusti!” o zbughesc, transformandu-se in stele cazatoare.

Coboara in lumea povestilor frumoase, a basmelor si a copilariei. Viata pe cer este uneori plictisitoare si atat de monotona incat stele stau si viseaza la cum e sa traiesti sub bolta cereasca, cum e sa dansezi, sa fii liber ca un bob de mazare singur intr-o pastaie, cum e sa gusti o gluma buna dar si o para imbalsamata cu aroma toamnei, cum e sa traiesti alaturi de bufnitele batrane si intelepte si sa canti un cantec de leagan copacilor cu foi roscate si sa soptesti codrului o vorba dulce. Iar cand stelele cad, isi lasa palariile pe cer, sa sclipeasca toata noapte cat ele sunt plecate. Daca ai noroc sa prinzi una in fapta, e fortata sa iti indeplineasca o dorinta. Stele sunt fiice de vrajitoare si ascund multe puteri sub pelerina lor de staniol. Poleiala argintie pe care o vedem sunt doar firele descusute, pentru ca am uitat sa va zic, dar nu se prea pricep la cusut.

Cand ajung aproape de Pamant, ating usor cu piciorusele lor iarba si se gadila. Alerga printre livezi, prin curtile oamenilor si prin imaginatia copiilor. Intra in toate casele pe gaura cheii si alunga visele rele dar nu uita sa guste si din dulceata proaspat facuta, “doar un mot”. Cateodata, pisicile le mai prind de coada din curiozitate, dar pleaca repede lipsite de interes. Stelele nu pot fi descrise pentru ca nimeni nu le-a putut vedea. Frumusetea lor este de-a dreptul orbitoare.

Noaptea, lumea arata foarte straniu, ca un tablou infundat in cerneala. Din loc in loc vezi o luminita mica, foindu-se pe o frunza de vita, un licurici. Auzi si niste batai plapande de tobe care iti mangaie delicat urechile, greierii! Cu cat dimineata isi intra in putere, o ceata densa si inecatoare se infiripa, ca si cum ai putea sa o tai cu un cutit. Intr-adevar, o lume ciudata pare sa prinda fiinta sub stele... sau, sub palariile stelelor. Dar ele unde sunt acum?! Desigur, colorand visele copiilor, au uitat ca ziua venea. Chiar daca au intarziat, Luna nu si-a dat seama unde au fost, dar a intrat la banuieli cand a vazut o pata de gem pe mantaua uneia. In orice caz, era prea ocupata cu sosirea Soarelui, iar stele au scapat basma curata! Sticlirea scanteierilor din stele paleste incet, dar sufletele lor nelinistite tot suspendate de bolta cereasca raman, etern.

transformari

fluturii alearga pana se transforma in poezii cu aripi.
stelele calatoresc pana se transforma in dorinte cu carlionti.
tu si eu am alergat pana ne-am transformat intr-o autostrada cu sens unic
fara semafoare, fara amenzi si fara accidente.

inimi

in tara licuricilor, inimile sunt cuburi.
asa, ca sa adune prin colturi lumini de flori
si parfumuri de sori.

in tara salciilor, inimile sunt rotunde.
asa, ca sa nu creasca peste ele turturi
si sa invete sa dezghete viori.

in tara mea, inima e inima
asa ca sa te caute, sa-ti cante
sa te deseneze, sa te lumineze.

cum am invatat ca adultii trebuie sa ii (mai) creada (si) pe copiii lor (macar din cand in cand)

intr-o dimineata frumoasa, cu zapada care sa ii poarte noroc, copilul se duce la olimpiada de limba romana. iese incantat, a fost usor, a scris o compunere frumoasa, sigur ca ia punctaj bun pentru a merge in faza urmatoare. seara ne trazneste vestea ca nu s-a calificat, a luat o nota mica, mult mai mica decat ceea ce estimase el.
prima mea reactie - rusine mie - ai gresit si nu iti dai seama, nu stii sa iti evaluezi munca...discurs de parinte cu ochelari de cal. copilul nedumerit pune ochii in pamant dar sufletul nu-l lasa... si isi sustine punctul de vedere. nu a gresit chiar ATAT de mult. reluam pe cat posibil subiectele, desi e greu sa judeci o compunere despre luna ... parea sa aiba dreptate.
a doua mea reactie - fac contestatie. ce-o fi o fi. el s-a mobilizat cat a putut, e randul meu. pentru prima data in viata mea am contestat ceva in scris, oficial! mi-a fost un pic rusine, dar am zis ca merita sa incerc, desi tot nu credeam prea mult ca o sa iasa ceva bun.

ei bine, copilul a avut dreptate. a mai primit inca 12 puncte si cuvantul"admis" langa numele lui. si NU, nu toate contestatiile facute de restul parintilor s-au rezolvat.
asa ca pret de 2 secunde, m-am simtit mandra de mine, cumva ca cea mai buna si mai norocoasa mama din lume. pentru ca am avut curajul sa-l cred doar pe el impotriva tuturor si sa merg sa-i apar drepturile, asa cum poate ar trebui sa o facem mai des, pentru copiii nostri.

acum sigur ca o olimpiada asta nu e un capat de tara, nu era oricum o tragedie daca nu mergea mai departe, el ar fi fost trist pentru ca ar fi fost nedrept. si copiii nu merita asta.

ce faci cand afara e frig si-ti ninge in suflet?

trimiti gandurile triste dupa ghiocei, pe cele vesele le pui sa faca oameni de zapada.
inima ti-o asezi la o cafea cu putin cardamom si astepti sa apara visele cele dragute.
care poarta caciulite tricotate, de obicei verzi. care au pe brat cosulete cu prajituri pentru cafea si serbet de zmeura. si prin buzunare cartile copilariei. cum ar fi aceasta, de care mi-e tare dor...

1001 frati - compunere cu tema data

Decembrie-mi bate la usa. Ma uit rapid pe vizorul invechit si deschid. Un aer rece imi intra in plamani, inecandu-ma. Mi-e frig. Inchid usa, e prea tarziu, iarna s-a instalat comod. Pisica mea care doarme pe calorifer isi ciuleste urechile si se ghemuieste infrigurata. Afara, prin vazduhul semi-obscur se vad vag farurile masinilor. Pluteste un aer trist, totul e static si monoton. Doar ninge, ninge neincetat si persistent. Pamantul e sterp, copacii sunt morti iar niste carduri risipite prin vazduh zboara ametite si derutate. Penajul lor cenusiu nici nu se mai distinge in aglomerarea aceasta.

Singurii care sunt veseli si jucausi sunt cei o mie unu frati de nea, toti fulgii care valseaza si canta fericiti prin paienjenisul alb. Iarna mereu avusese grija de ei. Ii scotea la cumparaturi, si le lua vata alba de zahar, se plimba cu ei prin parc, ii invata sa patineze pe Cismigiul incremenit. Ii invata sa-si impodobeasca hainele cu pulbere inghetata. In general, ei erau flacaii haiosi ai sezonului, cantand, jucand si povestind de dimineata pana seara, cand iarna le facea un patuc prin vreun brad sau poate pe sapca unui om de zapada si ii culca povestindu-le cate o istorisire de-a ei. Ei erau singurii care inlaturau supararile iernii.

Vremelnic imblanzita, ea invata sa fie linistita, calma si fericita. Copacii nu mai vedeau zapada ca pe o pacoste, ci ca pe un palton impresionant, cu care toti se laudau. Acum recoltele erau adapostite de dintii teribilului Crivat, copiii umpleau strazile imbujorati, tot tabloul de iarna lua o intorsatura placuta si totul din cauza fratilor nazdravani. De pe cate un nor, foarte timid, Soarele privea tot spectacolul. Indraznind sa-si arate minunata sa geana de foc, el completa peisajul. E o iarna perfecta!!!

baiatul cu vise

dincolo de usile acestea
cresc lamai si portocali minusculi.
lucreaza cu jumatate de norma
pentru Baiatul cu Vise.
cresc intre ramurile lor
vise rotunjite, dulci sau mai acrisoare.
oamenii le consuma de obicei noaptea
si dimineata se trezesc morocanosi sau veseli.

mie imi place sa fac dulceata de portocale.
o sa invat sa desenez povesti
si o sa-i propun sa ma angajeze si pe mine.

piticul si cafeaua

piticul cu scufie verde se trezește grăbit.
cotrobăie prin bucătărie, vrea sa-și facă o cafea.
boabele se rostogolesc neascultătoare, se feresc de ibric.
se ascund printre câteva cirese care visează zâmbind, pe masa.
piticul strănuta, se scutura praful de stele de prin buzunare.
pe masa nu mai sunt nici cireșe, nici cafea.
sunt doar 7 buburuze!

13 ani

same boy.
different outfits.

si a fost eclipsa

sa invat ceva nou

vreau sa mai invat o meserie; asta pe care o am acum e destul de buna, dar de la o varsta incolo te gandesti ce-ai mai putea face in plus.
sigur ca ar trebui sa ma mai duc la scoala, asta nu ar fi o problema - mai greu e sa o gasesc pe cea potrivita... scriu o lista cu ce mi-as dori sa fac si cine stie... poate imi face cineva o oferta.

as vrea sa instalez semafoare pe calea lactee, sa citesc povesti puilor de arici, sa fac zahar pudra din praf de stele, sa dresez caluti de mare, sa tricotez pentru bebelusi caciulite din raze de luna, sa construiesc casute pentru vise pierdute, sa instalez curcubee si aurore, sa descopar elixirul tineretii.

unde sa ma inscriu, deci?