exotica

daca ajungi prin Andromenda pe undeva

si ramai fara oxigen sau vei fi obosit,

treci pe la mine un pic

si culca-ti tampla pe inima mea.

in imponderabilitate

cuvintele nerostite,

s-ar cerne prin gauri negre

ca prin site.

asa n-ar mai fi teama,

doar soarele gol

si gandurile noastre toate

eliberate de dor.

iar cand o sa pleci inapoi, pentru drum,

as putea sa-ti dau imprumut,

harta  pictata de mine pana acum,

si rasuflarea mea toata, sarut cu sarut.