tot plang dupa tata. mult si des.
imi spunea o prietena ca toti vrem ca parintii sa ne traiasca vesnic.vrem.
poate ca ne simtim mai aparati daca-i vedem, desi au de gat 80 de ani si-n buzunar pastile de memorie, baston si aparat de tensiune in loc de blugi si magnetofon.
dar nu e doar atat.
eu plang langa pulovarul lui bleu de iarna, fiindca imi aminteste cum ne jucam in curte si faceam oameni zapada.
plang cand ii vad ceasul, stiu cand l-a cumparat si cum ii lucea pe incheietura mainii in iulie, la mare, cand eram veseli.
plang cand miros mici la gratar fiindca e mirosul momentelor noastre de petrecere, vara in curtea bunicilor.
plangem dupa tineretea lor si copilaria noastra, dupa negrijile noastre de-atunci, dupa puterea si intelepciunea cu care ne purtau ei pe umeri si prin viata.
si mai plangem dupa "uite, tata, asta am mai facut, suntem bine, stai linistit, poti sa fii mandru" si mai ales dupa "bine, fata tatii, bravo, eu sunt aici, e verde, mi-e bine, fiti linistiti".
eu plang langa pulovarul lui bleu de iarna, fiindca imi aminteste cum ne jucam in curte si faceam oameni zapada.
plang cand ii vad ceasul, stiu cand l-a cumparat si cum ii lucea pe incheietura mainii in iulie, la mare, cand eram veseli.
plang cand miros mici la gratar fiindca e mirosul momentelor noastre de petrecere, vara in curtea bunicilor.
plangem dupa tineretea lor si copilaria noastra, dupa negrijile noastre de-atunci, dupa puterea si intelepciunea cu care ne purtau ei pe umeri si prin viata.
si mai plangem dupa "uite, tata, asta am mai facut, suntem bine, stai linistit, poti sa fii mandru" si mai ales dupa "bine, fata tatii, bravo, eu sunt aici, e verde, mi-e bine, fiti linistiti".
