brazilia, victorie si infrangere

 draga bunicule,
ma grabesc sa scriu acum, inainte de ultimul meci al nostru pentru acest campionat. brazilia joaca in cateva ore finala mica, pentru locul trei. a pierdut locul in marea finala asa cum niciodata nu ar fi crezut cineva ca e posibil. vreau sa scriu totul inainte sa aflu rezultatul. pentru ca nu vorbim despre un rezultat la fotbal acum.
povestea mea cu tine este despre castig si infrangere.

  brazilia a vrut sa castige: au vrut jucatorii, antrenorii, suporterii de pe stadion, tara lor si inca multi altii din lumea intreaga. si eu am vrut ca ei sa fie macar in finala mare. dar dorintele prea mari aduc cu ele si presiunea tuturor gandurilor din jur, care se transforma in ceva mai greu decat toate stancile planetei. brazilia nu a avut o alta optiune. nu era acceptabil sa piarda - asa ca a fost le-a fost imposibil sa castige. pentru ca ei nu au pierdut, ei au ratat o victorie. au avut in brate soarele, dar nu au putut sa-l duca in casele lor. asta e pericolul marilor vise - sa fie atat de mari incat sa se ridice prea sus si sa le pierzi.
  echilibrul germaniei si acceptarea oricarui rezultat i-a ajutat sa treaca mai departe. victoria unora este infrangerea altora. pe un teren, separat de o firava linie alba, este raiul si iadul. in stanga invinsii, in dreapta invingatorii. firul ierbii se inclina respectuos catre zambetul unora si sterge lacrimile altora.

 brazilia joaca azi pentru a consola un pic marea de suflete pierdute in intrebarea "cum a fost posibil"?
 brazilia trebuie sa castige azi macar o cupa mica si sa aiba ce strange in brate pentru urmatorii patru ani. asa cum tinerii indragostiti si orgoliosi strang in brate un trup oarecare si se gandesc in schimb la o fata micuta pe care nu pot sa o aiba, caci nu stiu inca sa lupte ca sa-si ia trofeul adevarat si se multumesc cu cel mai mic. asa cum fetele tinere se grabesc sa se marite si sa stranga in brate macar umbra unui fat-frumos care a plecat inainte sa le  lase macar o adresa de e-mail. asa cum marea se grabeste sa isi duca la mal valurile, sperand sa poata imbratisa un vis viu in loc de nisip rece.

sa avem grija de vise si de aripi. sa nu facem ca icar, sa nu ne ducem prea aproape de soare, ca sa nu ne topim inimile de tot. sa visam frumos si sa ne tinem visele in brate, ocrotindu-le cu rabdare. asa poate o sa avem sanse sa le vedem crescand si devenind realitate.