26 noiembrie 2009


19 noiembrie 2009

turturi

cat a fost mica, nu prea avea voie sa manance inghetata. poate era justificat, avand in vedere ca era mereu cu amigdalele cat merele. dar iarna .... trisa simplu. lua turturii atarnati pe cercul rotund, ghidus - complice al unui burlan mic si curat, de sub gutui. ii spala un pic apoi ii scufunda in sirop de dulceata de visine - nu altceva! ii acoperea cu zahar tos, ii impacheta apoi strans de tot in celofan si ii ascundea peste noapte intr-o farfurie curata, pictata cu pitici si Alba-ca-Zapada, intr-un fel de camara din fundul curtii. acolo era mai frig decat afara, asa ca avea zilnic inghetata productie proprie. cea mai buna din viata ei. cand avea timp si chef sa se rasfete, presara si un fir de aur de nuca. amigdalele tot cat merele erau, dar era iarna si nu banuia nimeni surprizele ascunse in camara ei fermecata.

14 noiembrie 2009



s-a descoperit apa pe luna!!!!
Motorul de cautare Google saluta descoperirea unor cantitati impresionante de apa pe Luna in felul sau specific: schimbandu-si imaginea pentru a anunta lumii intregi aceasta victorie a NASA.Logo-urile speciale ale Google, unele create de catre Dennis Hwang, sunt cunoscute sub numele de Google Doodles. Astazi, Google a luat infatiseara unui cer senin de vara, in care unul din o-urile numelui sau reprezinta o luna plina. Vineri, NASA a anuntat ca a descoperit cantitati importante de apa inghetata pe Luna, subliniind caracterul major al acestei descoperiri cu implicatii potential exceptionale."Am gasit apa, si nu doar putina, ci in cantitati importante", a declarat Anthony Colaprete, responsabilul stiintific al misiunii LCROSS (Lunar Crater Observation and Sensing Satellite).

10 noiembrie 2009

MIRAJUL COPILARIEI
compunerea baiatului meu de 12 ani

Imi aduc aminte acum, tarziu, de vremurile ce au trecut, de copilaria mea, care acum sta ascunsa undeva prin cartile de povesti, prin sertarul meu plin de masinute si robotei.
E ca o fetita mica, asteptand sa-ti aduci aminte de ea, sa-i acorzi cateva clipe de atentie, sa nu o uiti. Desi nu intelege prea multe, isi da seama ca acum ai crescut si gandesti altfel. Asta nu o impiedica totusi sa se strecoare uneori tiptil, sa te apuce usor de mana cu care scrii analizele gramaticale si sa-ti spuna ca si ei ii este dor de tine, asa cum iti este si tie.
Uneori cand ziua a fost prea lunga si obositoare ma lungesc in pat si las amintirile sa se joace cu mine. Nu am uitat prima mea poveste din cartea “Povesti din gradina de morcovi”. Eram femecat! In fiecare seara mama mea draga venea langa mine si imi citea, iar eu adormeam incet … incet si fara griji. Era asa de bine! Atunci cand ninge, in fiecare om de zapada pe care il vad il recunosc pe Gica, primul meu om de zapada construit cu ajutorul bunicului.
In drum spre scoala vad copiii de gradinita cum se joaca prin parc, cum rad si cum alearga. Asa eram si eu. Stateam prin parc si cate 4 ore si totul in jur ma imbata cu bucurie. Sau stateam toata ziua in curtea bunicilor si ma jucam cu fluturii si buburuzele, dandu-le pe furis cate o lingurita de zahar sa manance.
Acele clipe au fugit, au trecut. Mi-au ramas amintirile. Cele mai frumoase amintiri.
Ca majoritatea copiilor cel mai mult si mai mult si mai mult imi doream sa fiu mare, goneam timpul ca sa fiu ca mama si ca tata. Cat ma inselam! De fapt toata lumea isi doreste sa fie copil si sa fi putut sa opreasca timpul in loc, sa tina cat mai mult copilaria.

9 noiembrie 2009

Supernova

Primaverile isi trec pe furis amintirile catre vara ; toamna le-aduna incetisor si le pune averile la banca de langa poarta. Vor sa pastreze pana la anul rozul piersicilor, fiorul cireselor, obraznicia macilor si ingaduinta galbena si inteleapta a gutuilor. Dobanda? Abia la anul… Sarutul copt la gura sobei, plecat in gand seara de seara si intors in fiecare dimineata, speriat de gheata de pe portile inchise… Sarutul rotunjit intre palme lui si obrajii ei, sarutul potecilor blonde alergand catre lacurile verzi, amestecand anii de pe Marte cu cei de pe Venus, intr-o supernova de clasa A.

Lectie de desen in noiembrie

Imi apuc inima de un colt, ca pe-o paleta de desen.
Cumva, ca in desenele animate din copilarie, un gand trandafiriu se strecoara dincolo de astronomia calendarului.
Ce-ar fi sa desenez azi un soare galben peste negurile din jur? Nu prea sunt buna sa desenez sori; mai degraba curcubee. Ma uit la mana mea si pare o frunza. Asta nu-i bine. Ma scutur – doar traim in secolul 21…. Si totusi, degetele fosnesc a iarba uscata. Podul palmei se da batut, cu toti muntii chiromantiei plini de bruma. Potecile se despart, trecutul se amesteca cu ceva nori usor violeti, venind dinspre poimaine.
Desenez. Deocamdata n-o sa fie soare, o sa fie un om de zapada, cu ochii lucind a rasu’- plansu’, curcubeu la gat si cu un magazin de ice-tea in fata portii.