E.T. girl

BLOG DE EXTRATERESTRU

27 aprilie 2012

draga domnule inventator

mereu am crezut in masina timpului.
cred ca cineva, undeva o inventeaza chiar acum si mai cred ca eu o sa stau la coada printre primii ca sa imi cumpar bilet. 
o vad asa ca pe un tramvai din copilaria mea.
un  tramvai cu scaune rosii si foarte mari - copiilor li se par mereu unele lucruri prea mari si altele mult prea mici, fara sa fie de aceeasi parere cu adulti in aceasta privinta.
vara tramvaiul circula fara geamurile laterale, asa ca era de fapt o caruta mare si moderna. Ma asezam pe scaunul din fata, imi puneam cotul usor pe pervazul geamului si simteam cum sufla vantul flori de cires peste zambetul meu mandru - uite ce fetita mare sunt eu! ajungeam intr-o piata mica, mergeam acolo cu bunicul care era pasionat de pesti, pasari si flori. colindam printre colivii cu papagali, sticleti si canari, printe acvarii uriase cu gupy, zebre si carasi. veneam acasa cu mancare pentru scatiul meu  si cu cate o floare noua pe care o rasadeam in gradina. 

cam asa ma gandesc ca o sa fie si atunci. o sa calatoresc intr-un fel de tramvai si o sa tot cobor cate putin in toate statiile. tot ce-mi doresc este ca atunci cand ma voi intalni cu "aia mica" sau cu "a batrana" sa nu-mi fie rusine. de ce-am facut, de ce-o sa fac. de pozele pe care o sa le arat si de cele pe care le pregatesc sa fie facute. de visele care "n-au fost"si de intamplarile care s-au infipt in drumul meu fara sa vreau. 

ca o sa fie bine, stiu precis. o singura grija mai am. 
astept sa vad biletele, tare-s curioasa cum o sa arate. sper ca inventatorul ala sa fie destul de artist si sa inventeze ceva dragut, nu vreun CIP minuscul insinuat dureros sub incheietura mainii. 
 hai serios , draga domnule, fii dragut si gaseste ceva frumos!!

5 aprilie 2012

Am intrat in viata ta tinandu-mi sufletul in brate,precum isi tin fetitele, in prima zi de gradinita, ursuletul preferat.
Am intrat cu pasi mici si cu inima la vedere, n-am cerut nimic dar am sperat la luna de pe cer.
Am pasit peste podurile asternute de tine cu pantofii mei de iarba, ca sa rasar flori si roua.
Asteapta-ma zi de zi la capatul unui nou pod, cu marea jucand in ochi, caci numai asa pot sa merg inainte si sa respir.

Etichete: