Am plecat împreună de acasă, fără niciun moment lacrimogen,
m-am abținut că dacă începeam nu mai terminam.
La biserica deja era lume, fotograful l-a anunțat pe fi-miu
că o să aibă un șoc, el văzuse înainte mireasa și a zis că e complet schimbată
și foarte frumoasă.
Au venit toți colegii lor, băieții prieteni din clasele primare împreună cu părinții lor, m-am simțit ca la o serbare de sfârșit de an, era într-un fel o absolvire, și-au luat amândoi coronițele și au plecat în viața lor, cumva într-o altă clasa întâi. M-au impresionat că au venit toți, cu adevărat au ținut unii la alții și m-am bucurat că oamenii buni atrag alți oameni buni.
Lucrurile au mers foarte bine, copiii mici - mari s-au
descurcat să aranjeze frumos totul, a fost totul la timp și bine executat,
mâncare OK, prăjituri bune, flori frumoase, muzica minunată.
Toți invitații au fost drăguți, optimiști, nu a mormăit
nimeni, nu a comentat nimeni, au fost veseli și cu bune intenții.
Cu adevărat parcă am simțit că toți, de la fotograf la
bucătar, au pus umărul cu drag pentru ei.
Nu știu la câte nunți au dansat barmanii și ospatarii și
bucatarii în timp ce-și făceau treaba. Aduceau cafea dansând, prăjeau cartofi
dansând, de peste tot izvora aşa un aer bun. Sau aşa am simțit eu, cel
puțin.
Jean a fost senzațional, cu mult profesionalism și
seriozitate și veselie și frumusețe în cuvinte. Am reușit surpriza serii. Le-a
povestit ca el e casatotit cu iubita lui de la 14 ani.
In jur au fost numai povesti frumoase.
Ce m-a uimit pe tot drumul ăsta organizatoric a fost cum au
ieșit de peste tot oameni ca să ajute.
Fără fițe, fără grimase, multe au ieșit simplu și bine. Parcă
trimiși, parcă împinși către noi de undeva. Mulțumesc, Doamne, pentru
tot.
A fost peste noi toți
o bulă de lumină caldă și protectoare, ceva din altă lume, ca și când nimic rău
nu ni se putea întâmpla, o pauză de la rele și de la lumea asta gri agitată, am
intrat într-un tărâm de poveste, cu gânduri bune și lumină și pace.
PS Și da, am avut Rochia mea, visată de ani întregi.
