trebuia sa ma legi de maini cu linia orizontului,
sa-mi pui la glezne soarele si luna,
ca sa stau un
pic mai mult, poate chiar pentru totdeauna.
trebuia sa raman caci numai pe umarul tau,
pot gasi un descantec
si toate spaimele, lacrimile pana si ridurile
mi se transforma in zambet.
mai bine nu ai fi plecat.
pentru tine as
fi inventat
duminicile in care nu ploua,
saptamanal o
prajitura noua,
si in fiecare
dimineata
un sarut nou... si o noua viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu