brazilia, din nou

Draga bunicule,

 

  Azi Italia a pierdut calificarea in optimi, in Brazilia.  Minutele de final au fost insa ceva special, ceva despre care trebuie sa-ti scriu. Cand oricum nu mai avea nimic de pierdut,  portarul Buffon  a plecat din poarta lui pentru vreo 3 minute si a trecut dincolo, in terenul advers.  A depasit o granita fizica si mentala si merita felicitat pentru asta. Nu mai era nevoie de el  in poarta si s-a dus dincolo, a avut curajul sa faca un pas inainte in zona interzisa, asa ca sa fie cu echipa lui, ca sa ii ajute, sa fie impreuna. Pe un portar nu-l poate ajuta nimeni, el insa ii poate ajuta pe ceilalti. Era acolo in terenul advers, cu echipamentul  lui complet diferit, iesea in evidenta ca un strigat mut, ca un monument al sperantei si al disperarii,  adunand in el zbuciumul celor 90 minute traite degeaba.  Si mi-au venit in gand povestile noastre, tot ce vorbeam si mai ales ceea ce nu mi-ai spus niciodata dar am simtit - singuratatea portarului.

Acolo pe iarba, o echipa nu are 11 jucatori. Are 10 plus unul. Cei zece au un scop comun, alearga dupa o minge ca sa dea un gol. Pot glumi intre ei, se pot ajuta, sunt cu adevarat impreuna.   Si mai este el, al unsprezecelea,  cu un avantaj stupid in fata celorlalti :  isi poate folosi si mainile. Asa ca el opreste mingea si  in final, de fapt, strica bucuria jocului. El este acela care e “contra”.  Isi vede coechipierii din spate si adversarii din fata. E singur impotriva tuturor. Unui atacant i se numara golurile marcate. I se iarta cele ratate. Unui portar nu i se numara mingiile respinse ci doar i se insira pe lista neagra  cele scoase din plasa. Cand echipa marcheaza, el nici nu mai ajunge la mormanul bucuriei din mijlocul terenului. Cand echipa castiga, este ultimul felicitat. Cand echipa pierde, EL nu i-a aparat. Vina intreaga, greutatea stadionului este pe umerii lui, in mainile cu care scoate bucata rotunda de piele colorata dintre ochiurile plasei -  este toata nefericirea infrangerii. Unde erau aparatorii? Nu conteaza, responsabilitatea e numai a lui.  Atacantul care n-a marcat se plimba cu iubita lui pe malul lacului, linistit. Portarul care nu a oprit mingea, isi plimba pasii obsesiv in lungul portii, langa plasa care-l intelege si tremura de vant si de lacrimile lui. Portarii se arunca fara aripi in zboruri periculoase, risca tot de dragul unui moment de liniste. Nu de glorie. Gloria nu e a lor. Linistea e a lor, linistea stadionului atunci cand ei au prins mingea. 

Tu stiai ca au fost portari de fotbal, ca s-au calit in emotia  jocului ca sa poata fi mai apoi scriitor de Nobel,  cantaret sau  Papa - Albert Camus,  Iglesias, Papa Ioan Paul al II-lea ? Da, au trait nebunia, eroismul si singuratea portarului. Si Nabokov, si Che Guevara au trecut pe acolo.  Si s-au mai nascut si eroi ca Lev Iasin, ca Dino Zoff sau ca tine, bunicule. Dar si eroii mor pana la urma si ultima intrebare este mereu aceeasi : atunci, atunci, de ce nu te-ai aruncat pe stanga, domnule portar? 

Anii ’20 – ’50 poate au fost anii cei mai frumosi, atunci cand erati gladiatorii curajosi, frumosii paianjeni,  irealele pantere, sufletele solitare in cautarea zborului. Azi Buffon a intors timpul inapoi, s-a dus sa isi intalneasca echipa. Ca la o intalnire de dragoste, cautand sa scape de singuratatea sfasietoare din poarta, cautand caldura colegilor, incercand sa ii ajute in singurul mod in care mai putea atunci sa o faca. A fugit din poarta fara sa fie dezertor ci erou, cautand sa induplece soarta. N-a fost sa fie, dar gestul lui de cavaler ratacitor, romanticul plecat la lupta cu morile de vant si cu mingea - a ramas. 

Acum in poarta columbiei a intrat cel mai batran portar , are 43 de ani si i-a fost oferit acest cadou, sa mai joace cateva minute intr-un meci frumos si important. Si uite asa, ma duc la culcare simtindu-ma mai tanara si mai fericita - doar am aceeasi varsta cu un portar erou de la un campionat mondial! 

 Noapte buna, bunicule!  Stai pe bara de sus a portii si daca vrei, ajuta-l pe unul dintre portarii singuri din Brazilia, sa fie erou.  Asa cum ai fi putut si tu sa fii in Uruguay-ul de acum 84 ani, daca ai fi fost un pic mai tanar.