Cum era aia, că pe Camino te confrunți cu fricile și angoasele? Eram pregătită pentru cevaaa…înalt, psihologic… deosebit.
Ce vorbești? M-a lovit rapid, cu ceva banal. Puternic. Aseară m-am culcat zicând că fac bagajul dimineața devreme. Adorm repede, mă trezesc de sete pe la 3, aprind lampa, văd parcă ceva pe cearceaful alb. Zic, na, am adus o gărgăriță din pădure. Dau să o îndepărtez.. ŞOC!Nu 1, nu 2 …vreo 22!! Bed bugs, o să le spun aşa, ca să nu o iau razna. Refuz să citesc pe net. Sunt paralizată de scârbă şi groază şi revoltă. Dar sub coaja ruşinii de face ceva, de a lua atitudine, se mişcă ceva. Ceva ferm. Un gând. E destul de devreme, cum ar veni, şi îmi fac bagajul. Cobor prin hotelul tăcut, tip Stephen King. La recepție - întuneric. Bat, apare o tinerică. Am luat-o pe sus direct să vadă, să îmi explice. A, zice, se întâmplă des, e de la pelerini. No shit! Nu, nu. Eu mă mut în altă cameră în această secundă. Îmi cară geamantanul, e spăşită. O pun să o verifice. Clean. Am dormit ca vai de capul meu. Nu a mai fost nimic.
Dimineața am avut curajul să cer o despăgubire. Au mormăit ei, eu am zis de booking şi recenzii, au decis că nu îmi taxează noaptea a doua. Ok, bine, pa! Şi tot că scuze, scuze, o țineau că aşa e peste tot. Băi, du-te de-aici!
La farmacie am întrebat dacă e ceva ce tre' să fac. Farmacistul a râs, din nou aud că e obișnuit, că nu e periculos, mi-a dat oarecum neconvins o loțiune.
Aşa că azi iubirea a fost pentru mine. Ce nu credeam să pot vreodată - s-a făcut. De dormit cu bugs, de nețipat, dar mai ales să îmi cer dreptul. Am vorbit pentru mine, mi-am luat apărarea, eu mie. Cu calm, hotărâre şi iubire. Pentru mine şi nevoile mele. Nu bănuiam că voi fi în stare vreodată. Dar … experiența asta e ca o armată pt. mine.
Şi sper că asta a fost tot dificilul de pe drumul ăsta, că s-a terminat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu