ma bucur ca am asteptat pana la ora 20 sa mananc, adica sa deschida locul pe care am pus ochii inca de dimineata.
si ca mi-am luat rochie.nu ca aici ar fi eleganta de pe lume, tot pantaloni scurti si fuste de blugi. dar sunt intr-un fel.
sunt blugi cu camasi albe sau cu flori, ochelari de soare adevarati, pantofi de piele intoarsa si nu hoka's sau nike's.
e lumea buna.
aici nu vin pelerinii, just nice people of sarria. nu are nicaieri scoica sau citate motivationale.
e spania dintr-un oras mic. e cafeneaua pe care mi-as face-o in spatele casei. Cafeneaua.
toti se cunosc cu toti, au mesele lor preferate, se saluta de parca-ar fi la ei in sufragerie, cred si eu, am platit pe ce-am avut vreo 15 euro, nici acasa nu ieseam mai ieftin, deci la venitul lor, e nimica toata, ar fi si culmea sa nu vina saptamanal macar. oricum, toti ies seara la o bere + ceva alaturi, sa alunece.
toate mesele-s din masini de cusut ca ale lui mam-mare. si dulapul cu vesela la fel, are 100 de ani.
aici lucreaza 3 generatii, e clar. bunicul, care se uita la mine din spatele aparatelor de pus bere, un barbat ce-i i-ar fi fiu si un nepot ceva. sunt veseli, rapizi, vorbesc engleza bine.
e un parc mic, florile-s in stropitori vechi, lumanari in suporturi din dopuri de vin, leagane din franghii, bancute cu perne, mult lemn, sticla si marmura, decoruri putine si la locul lor.
si am avut cel mai bun burger, cu paine minunata, coapta de ei, nu cu chifla d-aia dulce. cu carne tocata de ei, proaspata, se simte aroma carnii crude sub focul gratarului. si nu au pus sosuri, ele-s alaturi, in farfurie. cartofii n-au fost ascunsi in congelator.
o bere mica, in pahar elegant.
si coffe flan.
toti se cunosc cu toti, au mesele lor preferate, se saluta de parca-ar fi la ei in sufragerie, cred si eu, am platit pe ce-am avut vreo 15 euro, nici acasa nu ieseam mai ieftin, deci la venitul lor, e nimica toata, ar fi si culmea sa nu vina saptamanal macar. oricum, toti ies seara la o bere + ceva alaturi, sa alunece.
toate mesele-s din masini de cusut ca ale lui mam-mare. si dulapul cu vesela la fel, are 100 de ani.
aici lucreaza 3 generatii, e clar. bunicul, care se uita la mine din spatele aparatelor de pus bere, un barbat ce-i i-ar fi fiu si un nepot ceva. sunt veseli, rapizi, vorbesc engleza bine.
e un parc mic, florile-s in stropitori vechi, lumanari in suporturi din dopuri de vin, leagane din franghii, bancute cu perne, mult lemn, sticla si marmura, decoruri putine si la locul lor.
si am avut cel mai bun burger, cu paine minunata, coapta de ei, nu cu chifla d-aia dulce. cu carne tocata de ei, proaspata, se simte aroma carnii crude sub focul gratarului. si nu au pus sosuri, ele-s alaturi, in farfurie. cartofii n-au fost ascunsi in congelator.
o bere mica, in pahar elegant.
si coffe flan.
cum am trait fara el pan-acum? ☺
caci da, iubirea trece uneori si prin papilele gustative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu