27 august 2023

Cea mai frumoasă călătorie e iubirea #6

 Un drum greu, lung, urcuşiri şi coborâşuri, vegetație subalpină, tufe, ierburi, plante medicinale. Frig, ploaie care se joacă de-a pune pelerina ca să ai de ce s-o dai jos.

Durerea atacă mai devreme decât credeam şi începe chinul, vorbesc singură, încep să nu mai ştiu să număr din 3 în 3, nu-mi recunosc tricoul, iar la km 23 ating "zidul", trebuie să mă scoată cineva şi-l sun puțin pe fi-miu, apoi mă opresc şi mă întind într-o poieniță la soare. Sunt una cu pământul într-o pădure din Galicia, spun o rugăciune si după 10 minute reuşesc să mă ridic şi merg inainte.
Mă doare tot piciorul drept, mi-e dor de cabinetul meu de fizio şi aş avea nevoie de un masaj.
Simt cum îmi cresc băşicile cumva în 4K, ca la cinema. Le aud şi le văd cum se întind obraznice, muşcând din pielea mea într-un loc nou, desigur.
Unghiile mele se ceartă, care să se învinețească şi să cadă prima. Eu ştiu deja, dar le las să se distreze. 

Şi am ajuns aici, la fereastra asta, după ce am trecut pe un drum galben, ca Dorothy către Oz. Ducându-mi tristețea pentru a-i oferi curaj, cum l-a dus ea pe leul fricos în Oraşul de Smarald.

Am plecat ştiind c-o să fac băşici aşa cum am plecat odinioară către inima şi palmele tale, ştiind c-o să mă şi rănesc.
Cum altfel, însă, să vezi şi să simţi tot ce e in jur dacă nu aruncându-te spre viață?
Băşicile şi lacrimile sunt vamă pentru amintiri calde.
M-aş apuca de drumul asta iar? Da, cu tot prețul durerii şi gata de plată, pentru momentele în care am trăit ca-n poveşti.
M-aş îndragosti de tine iar? Da, cu tot prețul durerii, ştiind tot ce ştiu, ştiind că n-o să fii cu mine mereu, ştiind c-o să usture când o să întind mâna în gol. Şi gata de plată pentru momentele în care totuşi ai fost.

Pentru podul din Portomarin către oraşul elfilor. Pentru drumul galben către Oz, din Palas dei Rei.
Pentru toate secundele în care ți-am spus că te iubesc fără condiții şi fără sfârşit - şi tu m-ai ținut în brațe.
Orice - pentru o poveste în plus aici şi un zâmbet cu tine undeva, în lumea care ne-ar putea primi pe-amândoi. 



Niciun comentariu: