Am iesit pe usa azi dimineata la ora 4.
Taxi, avion, bus intre terminale, un tren mic pana la trenul mare...Dupa 12 ore sunt intr-un vagon care alearga undeva in Spania, Galicia.
Nu stiu cum sa descriu ce simt. Doar ca am ajuns undeva unde trebuia sa fiu.
Ca o piesa de puzzle care si-a gasit locul. Sunt linistita si mi-e bine - fizic. Cumva cum demult nu mi-a mai fost.
Sunt dealuri ca langa Blaj, cu eoliene ca in Bulgaria, pomi ca nicaieri, vagonul e curat, miroase frumos, spatarul scaunului s-a lasat atat cat sa imi relaxeze gatul, e racoare atat cat trebuie, am mancat o salata si o cafea - foarte bune - in gara Chamartin.
Ma uit pe geam hipnotizata, mie-mi place cu trenul in general iar asta e mejor, ca-i spaniol. As mai sta asa o vreme. Mai am 2 ore.
Ma uit pe geam hipnotizata, mie-mi place cu trenul in general iar asta e mejor, ca-i spaniol. As mai sta asa o vreme. Mai am 2 ore.
Sunt linistita si ma simt bine, imi zambesc in geam si-mi spun ca da, uite, sunt draguta, chiar dupa 12 ore de drum camasa alba inca imi face ochii frumosi si cerceii bleu imi aduc aminte de o alta vacanta la mare, cand eram noi trei, fericiti, copilul mic si traznit, tatal lui bronzat si zambitor iar eu... cu crema de soare in spatele lor.
Mi-e cumplit de dor.
De toti, de-aici dar si din lumea de dincolo.
Si totusi, sunt calma. Am un nor mic in gat. Nor de ploaie, de lacrimi. Dar si un curcubeu de ganduri bune in ochi.
Mi-e cumplit de dor.
De toti, de-aici dar si din lumea de dincolo.
Si totusi, sunt calma. Am un nor mic in gat. Nor de ploaie, de lacrimi. Dar si un curcubeu de ganduri bune in ochi.
Ma simt bine.
O sa fie bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu