Nu cred ca fericirea are grade de puritate. Si totusi acum sunt fericita 100%. As rupe bucati din inima mea asta vesela si le-as oferi tuturor, ca dintr-o cutie nesfarsita cu bomboane. Pacat ca fericirea nu se ia, precum Covid. Nici dragostea.
Am ajuns la finish. Am medalia la gat, o sticla cu apa in maini, soarele deasupra si senin in suflet.
Acum sunt in lumea aia ideala, in care tot ce-mi trece prin cap e posibil, fie si numai pentru cateva minute.
Sunt fericita, scriu un mesaj. Dau send doar in gand. E prea devreme. Si oricum mi-e de-ajuns si asa.
Pun poza regulamentara pe FB cu #Hospice, azi mi-am facut datoria. Ma duc spre casa, la geluri, benzi elastice. Spre lumea mea banala si complicata, plina de reguli, de interdictii, de sedinte, de rugaciuni si-un bob speranta intr-un bob de cafea. Start dreaming about next race.
P.S.1 Fantanile de pe traseu au nume de anotimpuri. Undeva langa Fantanile Verii a inceput sa ma doara glezna. Am ratat Fantanile Iernii, nu stiu daca exista, trebuie sa mai trec pe-acolo, poate ma-ntalnesc cu Mos Craciun.
P.S.1 Fantanile de pe traseu au nume de anotimpuri. Undeva langa Fantanile Verii a inceput sa ma doara glezna. Am ratat Fantanile Iernii, nu stiu daca exista, trebuie sa mai trec pe-acolo, poate ma-ntalnesc cu Mos Craciun.
P.S.2 Draga mea, sa nu mai bei niciodata isotonic pe traseu.
P.S.3 Draga mea, cand o sa te apuci cu adevarat de antrenament?
P.S.3 Draga mea, cand o sa te apuci cu adevarat de antrenament?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu