Predau de vreo 2 saptamani lectii despre bucuriile simple. Despre cum sa fim mai buni si rabdatori.
Inventez texte si situatii care sa exemplifice de ce nu e OK ca un baiat sa nu se bucure ca a primit un telefon nou doar pentru ca nu a primit si castile lui. Despre soare si flori fericite doar fiindca se au unele pe altele. Ma mir si il dojenesc pe copilul care nu e de acord si cere sa ii explic - cum adica sa nu vrem totul, acum, imediat? Cum adica sa nu apucam acum fericirea cu 2 maini?
Si azi eu am luat 4 la test. Stiam ca vine si credeam ca m-am pregatit. Si am gresit, ca un incepator. Nu stiu ce-asteptam. Sa schimb regulile tocmai pentru mine?
S-a dus alergarea din Baneasa, cu miros de padure si amintiri frumoase. Eu, in loc sa ma bucur de ce-am avut acum 10 zile, incep sa adun lacrimi in barba. Am convenit ca nu le pot duce pe ambele in 3 saptamani, ca fasciita nu intreaba ci comanda. Dar stateam pe un butoi burdusit cu pulbere, a ajuns scanteia de pe FB - ca toate cursele sunt sold-out.
S-au mai dus si altele. S-au rostogolit toate ca un pestisor prea mic, furat de un curent prea puternic. As vrea sa nu-mi para rau. Pana acum as fi vrut sa uit. Acum vreau sa nu-mi para rau. E si asta o schimbare.
Mi-am promis ca stau cuminte toata luna octombrie. Dar cat as fi alergat azi, cat de mult si de departe... As fi alergat jucandu-ma cu limita pulsului, cu limita rosului din semafoare, sa nu mai stiu de mine, sa uit cine sunt, cati ani am, unde incepe si unde se termina fericirea mea.
Invat si eu cu elevul meu. Sa ma bucur de cer senin, de soare in octombrie, de o bomboana noua, de o melodie pe care am iubit-o si care a venit azi peste mine de nicaieri.
Si mai ales invat sa ma bucur de o simpla "buna dimineata" - daca vine de la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu