14 februarie 2011

titlul "impus". in rest, imaginatie la 13 ani si ceva.

Lumea de sub stele

Soarele a apus. Stelele se spala obosite cu apa albastra a cerului, furandu-i lumina si lasand perdeaua celesta intunecata. Cu un mic fior, Luna isi face aparitia, dand frau liber noptii reci si infricosatoare. Se mai uita dupa Soare ca sa fie sigura ca e stapana pe cer, si cu un strigat de fericire, trezeste toate jivinele nocturne, astaptand amortite prin culcusuri. De fapt, dorul ei tainic pentru Soare este foarte mare, dar ii e frica sa recunoasca aceste povesti mai vechi. Ochiul ei de cristal vegheaza asupra stelelor nazdravane. Sunt niste neastamparate fara pereche, asteapta un moment de neatentie si “tusti!” o zbughesc, transformandu-se in stele cazatoare.

Coboara in lumea povestilor frumoase, a basmelor si a copilariei. Viata pe cer este uneori plictisitoare si atat de monotona incat stele stau si viseaza la cum e sa traiesti sub bolta cereasca, cum e sa dansezi, sa fii liber ca un bob de mazare singur intr-o pastaie, cum e sa gusti o gluma buna dar si o para imbalsamata cu aroma toamnei, cum e sa traiesti alaturi de bufnitele batrane si intelepte si sa canti un cantec de leagan copacilor cu foi roscate si sa soptesti codrului o vorba dulce. Iar cand stelele cad, isi lasa palariile pe cer, sa sclipeasca toata noapte cat ele sunt plecate. Daca ai noroc sa prinzi una in fapta, e fortata sa iti indeplineasca o dorinta. Stele sunt fiice de vrajitoare si ascund multe puteri sub pelerina lor de staniol. Poleiala argintie pe care o vedem sunt doar firele descusute, pentru ca am uitat sa va zic, dar nu se prea pricep la cusut.

Cand ajung aproape de Pamant, ating usor cu piciorusele lor iarba si se gadila. Alerga printre livezi, prin curtile oamenilor si prin imaginatia copiilor. Intra in toate casele pe gaura cheii si alunga visele rele dar nu uita sa guste si din dulceata proaspat facuta, “doar un mot”. Cateodata, pisicile le mai prind de coada din curiozitate, dar pleaca repede lipsite de interes. Stelele nu pot fi descrise pentru ca nimeni nu le-a putut vedea. Frumusetea lor este de-a dreptul orbitoare.

Noaptea, lumea arata foarte straniu, ca un tablou infundat in cerneala. Din loc in loc vezi o luminita mica, foindu-se pe o frunza de vita, un licurici. Auzi si niste batai plapande de tobe care iti mangaie delicat urechile, greierii! Cu cat dimineata isi intra in putere, o ceata densa si inecatoare se infiripa, ca si cum ai putea sa o tai cu un cutit. Intr-adevar, o lume ciudata pare sa prinda fiinta sub stele... sau, sub palariile stelelor. Dar ele unde sunt acum?! Desigur, colorand visele copiilor, au uitat ca ziua venea. Chiar daca au intarziat, Luna nu si-a dat seama unde au fost, dar a intrat la banuieli cand a vazut o pata de gem pe mantaua uneia. In orice caz, era prea ocupata cu sosirea Soarelui, iar stele au scapat basma curata! Sticlirea scanteierilor din stele paleste incet, dar sufletele lor nelinistite tot suspendate de bolta cereasca raman, etern.

Niciun comentariu: