de ce n-am avea și cești de ceai făcute din pietre de mare?
ar fi grozave, ar cânta singure în timp ce zaharul și-ar culca pătrățelele dulci peste spinările lor.
ar veni la set cu lingurite învârtite special de copii-de-căluți-de-mare iar pentru cele mai scumpe din colecție, ar exista desigur și tortițe pictate de sirene.
de ce n-am avea curaj sa ne facem ceai din visele pe care oricum le uscăm si le aruncăm?
de ce n-am sta sa vedem ce iese dintr-o infuzie de speranțe nerecunoscute măcar?
pun pariu c-ar ieși un ceai-curcubeu, aburii lui ne-ar trezi și-am putea sa vedem iar poeziile de dragoste din seva cireșilor infloriți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu