Ca apa prin sită trec lacrimile mele prin inima ta. Nu lasă nimic în urmă, doar răcoresc fiori și inventează zâmbete. Peste furtuni se lasă liniștea, peste duminici vine luni, peste dor vine dragoste, peste frica mea vine mâna ta. Mai stai cu mine o vreme, mai ține-mă lângă tine câteva răsuciri de Pământ. Aruncă ceasul, ai inima mea să-ți spună când trece timpul și ce bine că am inimă de alergător, pulsul e mic, fiecare secundă e mai lentă, avem timp să ne recunoaștem, să ne bucurăm, să ne iubim, să ne iertăm și să fim aşa cum numai noi doi ştim să fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu