de cand sunt, ma tem de goange. gandaci, omizi... cam orice are picioare multe, aripi si bazaie, zbarnaie, fosneste...deja simt rece pe sira spinarii. vecinii stiu, au aflat asta the hard way. adica din urletele mele in miez de noapte. cu cat picioarele sunt mai multe, cu atat strigatele mai spectaculoase. si evident, daca exista vreun piciorus de gandacel in casa, eu si nimeni altcineva o sa il vada prima.
azi am stat pe balcon o vreme, am deschis chiar si plasele pentru 5 minute, am zis ca nu risc mai mult. am terminat de baut cafeaua, am spalat paharelul, m-am mai sucit un pic si cand vad pe un colt de masa ceva ca o firimitura... ca ma si gandeam, de unde coaja de cozonac, ca s-a terminat de 3 zile. dau sa o iau, intind mana, dar cineva are grija de mine sau de vecini, nu stiu. mi se opreste palma si zic: hai sa iau o hartiuta ceva, o avea zahar sau ciocolata, sa nu ma murdaresc. nu era cozonac. era o gargarita galbena cu puncte negre. 3-4 mm totusi, indeajuns de mica si inofensiva.
surpriza iscata - sa confund un gandac cu o prajitura? - a fost umbrita de spaima ca nu mai vad bine si ca am nevoie de ochelari.
si bocesc dar nu stiu exact de ce: ca-s o baba chiora, care a pus mana pe un gandac sau ca intr-adevar acolo nu era cozonac, ceea ce inseamna ca a trecut Pastele si luna aprilie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu