cheia fara usa

  am facut semi-ordine in cele doua sertare in care nu e niciodata ordine. am si aruncat cate ceva, am sters praful, am pus un strop de ulei esential de menta in cate-un colt... si gata.
  am gasit carti vechi si fete de perna brodate de o matusa care nu mai e.
am gasit lingurite aduse din prima vacanta a mea de "femeie maritata". am gasit artificii de craciun, doi pioni verzi de la un "nu te supara, frate". m-am zgariat intr-o sarma care tinea prizoniere vreo 3 chei, langa un carton ce indica sec "usa bloc spate". stiu clar usa aceea si mai stiu ca de atunci s-au schimbat macar vreo 4 randuri de usi si mult mai multe incuietori. erau bune doar de aruncat. si desigur, le-am pus inapoi cu grija, cine stie din ce trecut sau viitor ma va vizita careva, cautand una din ele. nu puteam sa risc.

  de aia e greu sa faci ordine impecabil, in sertare si-n viata. arunci ceva, pastrezi altceva, tusesti de la praf, te ranesti in chei care nu mai descuie nimic decat amintiri si greseli, intrebari si sentinte. te-nvarti in jurul acelorasi cuie si speri sa-ti mai tina adunata viata o vreme, de dragul lui, de dorul lui.

  caci si dorul tot dragoste e. si uneori ti-e destul.