rochia office, părul aranjat, pantofii cu toc subțire, parfumul ... toate sunt impecabile. e soare. e încă liniște.
fusta deasupra genunchilor, șosete cu buline portocalii, rucsac fistichiu și căști mici în urechi. orașul e agitat, sub un nor de oțel tainic și rece.
jeanși și cămașă albă, mărgele colorate și un singur cercel, bucle obraznice peste umerii drepți. e praf pe drum și miroase a apus.
colanții de alergare cu galaxii, tricou vernil și șireturi mov fosforescent, părul prizonier în două cozi neastâmpărate. sâmbăta dimineața, orașul aleargă.
-ce drăguță ești azi!
-nu știu cum poți să fii veselă pe ploaie...
-tu de ce nu te enervezi niciodată?
-cum de ai atâta energie și putere?
totdeauna buzele-i sunt zugrăvite cu ruj scump, ascunzând jocul de-a lacrimile.
totdeauna duce un plâns mut și lin, bine ascuns sub un parfum fin de flori.
jupuită de vie, cu brațele goale, așteptând zadarnic două palme care să-i ocrotească mâinile rănite.
separă grâul de neghină, amintirile de viitor, râsul de plâns, bucuriile de amăgiri, somnul de nesomn și rostul de “fără rost”.
de-atâta ales, nici nu mai știe dacă-i prințesă sau cenușăreasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu