crisalida

omoară-mă acum, cât sunt încă o omidă grasă și urâtă. 

nu mă lăsa să urc pe scoarța copacului și să văd soarele din vârful lui.

nu mă lăsa să mă cuibăresc sub frunzele verzi și să-mi țes acolo o casă. 

omoară-mă acum, cât sunt încă o omidă oarbă, leneșă și fără vise.

nu mă lăsa să mă fac fluture, s-ar putea să mă așez pe umărul tău și să rămân acolo,  îndrăgostită de pădurile din ochii tăi.

nu mă lăsa să mă fac fluture, căci te-aș iubi prea mult.