Lazarus

Si dac-ai sti in ce torent de tristete urmeaza sa se schimbe, ai mai dezgropa la tine in curte izvorul iubirii ?

Si dac-ai sti ca mana ce parea blanda si buna la-nceput, peste un timp o fie un dragon care o sa-ti franga degetele, o sa iti rupa vertebrele, o sa iti arda ochii si plamanii, o sa iti preschimbe maruntaiele in gheata si pielea in solzi, ai mai ridica ochii catre … ceilalti ochi?

Si dac-ai sti ca agatandu-te de dragostea ta, fiecare zi va fi un alt loop@Barkley, ca mereu o sa ajungi la poarta galbena doar ca s-o iei de la inceput … ai mai pleca de-acasa ?

Nu iubirea ne face rau, doar lipsa ei. Si nu de langa noi, ci din noi. Vestea buna e ca doar noi decidem cu adevarat cand si daca pleaca, daca o descoperim sau o ingropam, daca-i deschidem usa sau nu. 

aici si acum sunt niste notiuni inventate de oameni. Un pumn de oase si-o cana cu sange nu definesc apropierea sau departarea.  O bataie de inima sau o zbatere de gene nu decid viata sau moartea. 

Traim cat iubim...sau iubim cat traim. 
Undeva, candva, intr-un alt acum, la capatul unui alt maraton … noi nu ne vom fi despartit niciodata.