E.T. girl

BLOG DE EXTRATERESTRU

2 februarie 2016

vedere din brutarie



  am inceput de ceva vreme sa tot fac fel de fel de aluaturi. nu stiu de ce, sigur nu de plictiseala si nici de prea mult timp liber - ca si daca as fi pe Marte, unde tic-tac merge de 2 ori mai lent, nu mi-ar fi destul sa fac tot ce-as vrea sau ar fi nevoie. probabil ca de batranete, de nebunie sau doar terapeutic. oricum, am inzecit consumul de făinuri si tot amestec chestii aproape seara de seara, unele ies, altele nu...dar e prima data cand nu ma las pagubasa cu una cu doua. am stricat ceva, dar nu e un esec, e o lectie. cumva am reusit sa imi setez altfel gandurile. macar din cand in cand, greselile mele se transforma in lectii. si cu o induiosatoare blandete psihica o iau de la capat ( asa cum nu credeam sa fiu capabila). nu stiu cat o sa ma tina. caci multi ani la rand am lasat deoparte tot ce n-a iesit bine din prima. mi-a fost teama sa fac din nou aceleasi greseli sau pe altele noi ; tot ce era cu potential de eroare am ocolit cu incapatanare de inginer. acum am lasat ingineria la o parte si seara ma fac brutăreasă. acum cred ca as putea repeta orice pana as face mai bine.

  e o magie in felul in care drojdia pune bule de viata intr-un praf si-l trece in alta stare de agregare, ii da un rost. ce-ar fi faina fara drojdie? un colb, o fantoma trista. viata pe care o capata are gust de vraja si miros de liniste, calm si speranta. o paine calda zambeste chiar si cand bucatareasa e toanta si a gresit-o. undeva de sub coaja arsa sau pe jumatate crescuta, painea zambeste fiindca vrea sa ia in ras toate incruntarile; painea n-are riduri, are numai crestaturi glumete si o coaja fierbinte, de parca ceva ar gadila-o si ar fi mereu pe fuga.

  in cuptor sta ceva cu faina integrala si un pic de praf de stele, ma uit cum creste si ma gandesc ca si viata noastra e un aluat. il tot amestecam, ii tot punem fel de fel de mirodenii, cautam tot felul de tavi sau cuptoare speciale in care sa coacem varianta perfecta. si de multe ori se arde. de multe ori ramane necopt. de multe ori desi e perfect nu-l mananca nimeni, sau se usuca pana il cere cineva. ar fi bine sa nu mai cerem sau sa vrem sa fim prajituri cu nume complicate, blaturi exotice sau gogosi mincinoase.


 sa fim doar paini simple si vii.

Etichete: , ,

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]

<< Pagina de pornire