am inceput de ceva
vreme sa tot fac fel de fel de aluaturi. nu stiu de ce, sigur nu de plictiseala
si nici de prea mult timp liber - ca si daca as fi pe Marte, unde tic-tac merge
de 2 ori mai lent, nu mi-ar fi destul sa fac tot ce-as vrea sau ar fi nevoie. probabil ca de
batranete, de nebunie sau doar terapeutic. oricum, am inzecit consumul de făinuri si tot amestec chestii aproape seara de seara, unele ies, altele nu...dar
e prima data cand nu ma las pagubasa cu una cu doua. am stricat ceva, dar nu e
un esec, e o lectie. cumva am reusit sa imi setez altfel gandurile. macar din
cand in cand, greselile mele se transforma in lectii. si cu o induiosatoare blandete
psihica o iau de la capat ( asa cum nu credeam sa fiu capabila). nu stiu cat o sa
ma tina. caci multi ani la rand am
lasat deoparte tot ce n-a iesit bine din prima. mi-a fost teama sa fac din nou
aceleasi greseli sau pe altele noi ; tot ce era cu potential de eroare am
ocolit cu incapatanare de inginer. acum am lasat ingineria la o parte si seara
ma fac brutăreasă. acum cred ca as putea repeta orice pana as face mai bine.
e o magie in felul
in care drojdia pune bule de viata intr-un praf si-l trece in alta stare de
agregare, ii da un rost. ce-ar fi faina fara drojdie? un colb, o fantoma
trista. viata pe care o capata are gust de vraja si miros de liniste, calm si speranta.
o paine calda zambeste chiar si cand bucatareasa e toanta si a gresit-o. undeva
de sub coaja arsa sau pe jumatate crescuta, painea zambeste fiindca vrea sa ia
in ras toate incruntarile; painea n-are riduri, are numai crestaturi glumete si o coaja fierbinte, de parca ceva ar gadila-o si ar fi mereu pe fuga.
in cuptor sta ceva cu faina integrala si un pic de praf de stele, ma uit cum creste si ma
gandesc ca si viata noastra e un aluat. il tot amestecam, ii tot punem fel de
fel de mirodenii, cautam tot felul de tavi sau cuptoare speciale in care sa
coacem varianta perfecta. si de multe ori se arde. de multe ori ramane necopt. de
multe ori desi e perfect nu-l mananca nimeni, sau se usuca pana il cere cineva.
ar fi bine sa nu mai cerem sau sa vrem sa fim prajituri cu nume complicate, blaturi exotice
sau gogosi mincinoase.
sa fim doar paini
simple si vii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu