22 februarie 2016

vand leucoplast cu rivanol


 inceput de luni cu prea mult frig si lume posomorata – cui sa-i placa dimineata devreme cu ceata rece, dupa un w-end cu soare... ? 

 citesc un articol in dilema veche, despre iubirea vesnica si despre cum nu exista ea de fapt. incerc sa il combat in gand pe autor, desi nu prea pot. dar imi spun ca iubirea dureaza cam atat cat vrem noi. 
nu vorbesc de reciprocitate neaparat, ca doar nicaieri nu scrie ca iubirea e mereu o strada cu dublu sens... de cate ori suntem de fapt pe contrasens, pe drumuri infundate sau inchise ... nu, era vorba doar de cat timp iti poti spune ca esti indragostit. ca esti si nu poti sa renunti sau ca nu mai esti si nu stii de ce, ca ai mai fi vrut dar nu mai poti sa fii...astea-s toate basme. e ca atunci cand fumezi sau bei prea multa cafea sau inghiti prea mult zahar. vrei sau nu vrei – e o decizie asumata. treaba cu « nu pot sa renunt »  nu e adevarata.
 adevarat e ca ai sau nu o motivatie suficient de buna, de puternica si constanta in timp. in realitate putine lucruri care depind de noi sunt din familia lui « nu pot ». nu pot sa ma angajez la nasa nu e tot aia cu nu pot sa te mai iubesc. nu pot sa iau premiul nobel pentru medicina nu e tot una cu nu pot sa renunt la cutare. in multe cazuri, ne ascundem in spatele lui « nu pot » ca sa il mascam pe « nu vreau ». copiii mici sunt mult mai sinceri. ei nu amestesca aceste idei. ei nu pot sa urce treptele castelelor din parc dar vor si pana la urma gasesc o solutie... noi nu vrem si gasim motive ca sa nu mai putem...


 la prima statie se urca un pusti negricios si ragusit care vinde fel de feluri. alifie chinezeasca pentru dureri de cap, servetele uscate parfumate, servetele umede dezinfectante, leucoplast transparent, plasturi cu rivanol. se vede ca e luni si ca iubirea vesnica nu exista. altfel ce sa caute omul asta cu atatea dispozitive anti-durere, anti-lacrimi si dezinfectante?

Niciun comentariu: