30 noiembrie 2015

ramas bun



eu plang  cu lacrimi si el cu frunze, miscam amandoi aerul din alveolele pulmonare si aerul din crapaturile zidurilor. eu imi privesc mainile din care lipsesc ganduri si el isi priveste crengile din care lipsesc frunze.
in ultima noapte de toamna, nucile isi rostogolesc amintirile si vantul despartirilor arunca umbre violet peste seri calde, peste inimi indragostite si cantece regasite; peste tot se vede, lucind ca un strigoi, doar zero din termometre.

pana la primavara viitoare, ramas bun ciresilor si teilor, gutuilor si gandurilor.

Niciun comentariu: