puzzle sau ce?

  de multe ori nu urc cu  liftul pana la etajul unde lucrez, pentru ca e prea sus si lifturile merg rar asa de departe. decat sa-l astept pe ala care se duce fix unde am eu treaba, prefer sa iau unul care déjà a venit si sa mai urc 2-3 etaje pe scari. nu mi se pare gresit si nici macar excentric, nu fac rau absolut nimanui si totusi de fiecare data cand cineva aude asta, ma priveste cu un fel de uimire si compasiune « vaaai , dar nu m-am gandit la asa ceva niciodata … si mergi pe scari 2 etaje … ? » se uita la mine intr-un fel graitor, de parca m-ar intreba daca-s normala la cap. uneori mi-e si rusine sa mai spun care-i situatia; uneori inventez cate o scuza tampita cand cobor in alta parte. dar de fiecare data ma intreb cine a stabilit regula asta, ca daca lucrez la etajul 10 trebuie sa merg cu liftul pana la etajul 10 ?  

  de unde porneste greseala asta care ne complica vietile si cine ne invata sa gandim in felul asta prost? de ce nu stim sa facem altceva decat sa ne comparam unii cu altii si cu niste norme. ne dorim sa « ne potrivim »  in niste sabloane. parintii  isi indeamna copilul sa citeasca mai multe carti decat colegul de banca, sa ia o nota mai mare la mate decat vecinul sau sa stie mai multe poezii decat « a lu’ Popescu de la conta ». apoi ca adulti ne dorim pantofi mai multi decat colega, o masina – model mai nou decat a vecinului, o nevasta mai sexi decat a prietenului, niste vacante mai scumpe decat ….o casa mai mare decat … si in general o viata mai  fericita decat …decat…decat ? mai rau e ca nici prin cap nu ne trece ca de fapt ne antrenam – pe noi si pe copiii nostri – sa ne ucidem visele si sa fim niste piese de puzzle. mari sau mici, taiate cu grija sau grosolan, dintr-un carton tare si lucios sau dintr-o foaie subtire si uzata… colorati sau alb-negru, dar tot piese de puzzle suntem. si daca nu ne potrivim, la un moment dat cineva ne arunca si gata.  

  acum partea optimista ar fi ca acolo, la groapa de gunoi se intalnesc toti « nepotrivitii » lumii, care pana la urma s-ar putea sa gaseasca niste solutii ingenioase si simple pentru un nou tip de potrivire, pentru un model nou de fericire. fericirea care chiar daca e altfel, nu inseamna ca e mai mica sau mai putin valoroasa.