Da, știu, trăiesc aici de-o jumătate de veac. Mult pentru unii, puțin pentru alții, iar pentru mine… nu știu. Sunt zile în care nu vreau să mă mai trezesc, știind că n-o să te văd. Sunt zile în care vreau să mă trezesc, sperând c-o să te văd. Uneori îmi place să fac cafea și s-o bem împreună din ceașcă noastră, deși e numai la mine în gând. Alteori mi-e greață numai la gândul s-o înghit fără ca buzele tale s-o atingă măcar.
Număr pașii porniți către tine și ajunși nicăieri - sunt mulți, mult prea mulți.
Hai-hui e noua mea haină pentru lumea asta în care nici eu nu sunt dacă nu ești tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu