in jur apar din ce in ce mai des ghiocei. mai frumosi decat orice floare prin faptul ca-s puternici si delicati, inteligenti si liberi, decid singuri unde si cand sa creasca, oricat ai vrea sa-i cultivi tot le e mai bine in pajistile pustii, in pamantul neingradit de legi omenesti, sub soare, vant si zapada.
pana nu le este greu - frig - intuneric, nu infloresc. fara miros si fara culori fancy, fara involburari moderne si luciri hipsteresti, cu capul rasucit catre pamantul mama, clipesc indragostiti de cer.am si eu cateva idei fixe.
desi sunt moarta dupa inele, nu mi le cumpar niciodata singura.
desi iubesc ghioceii, pe primii din an nu mi-i cumpar singura.
stau cuminte si pana acum, in fiecare an, intr-un fel special si-au gasit drum catre mine.
desi sunt moarta dupa inele, nu mi le cumpar niciodata singura.
desi iubesc ghioceii, pe primii din an nu mi-i cumpar singura.
stau cuminte si pana acum, in fiecare an, intr-un fel special si-au gasit drum catre mine.
Ghiocelul. primul, chiar si numai unul.
astept ghioceii si invierea inimilor,
astept ghioceii si invierea inimilor,
stand pe linia vietii din palma iubirilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu