Atât a bătut-o la cap tușă-sa, c-a cedat. Ce vrei? Se bâlbâia, cuvintele i se lipeau de cerul gurii cum i se lipise de păr guma de mestecat a lui Dan, în prima zi de liceu. Baba-i văzu gândurile, nu degeaba era ghicitoare. Numele lui era deja pe-o hârtie iar femeia cu întuneric în ochi o învârtea murmurând și presărând-o cu niște prafuri ciudate. Ți-i drag. Tare. Da’ nu merge. Sunteți sare și piper. Nu pot să v-amestec, a zis baba. Amândoi - tu fericită, el nu prea. Separați - el fericit, tu deloc. Tu alegi.
A fost rapid și ucigător. Cu capul în pământ, plecând spre “deloc”, a luat piperul cu ea. Sarea a rămas pe numele lui.
Și-n lacrimile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu