M-agăț de cuvintele tale spuse și mai ales de cele nespuse, ca de niște frânghii puternice de care să m-ajut și să ies din mările astea sărate din inima mea.
Nu cred c-ai făcut cursuri de salvamar, nu știu dacă te pricepi la salvat prințese, dar o să fiu îngăduitoare. Ai în ochi ceva ce-aduce cu răsăritul de soare și cui nu-i plac răsăriturile? Aşa c-o să mă țin mai strâns de tine, n-o să recunosc că mă dor uneori umerii și coapsele de atâta efort, cântă-mi, vorbește-mi, fă ce știi, numai ține-mă la suprafață; nu-mi plac furtunile, pirații nici naufragiile.
Nu cred c-ai făcut cursuri de salvamar, nu știu dacă te pricepi la salvat prințese, dar o să fiu îngăduitoare. Ai în ochi ceva ce-aduce cu răsăritul de soare și cui nu-i plac răsăriturile? Aşa c-o să mă țin mai strâns de tine, n-o să recunosc că mă dor uneori umerii și coapsele de atâta efort, cântă-mi, vorbește-mi, fă ce știi, numai ține-mă la suprafață; nu-mi plac furtunile, pirații nici naufragiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu