Barcelona, 7 si ceva
Aceeasi cafenea. Acum e plina de alergatori. Nu mai e liniste si nu mai miroase a Craciun. E un zumzet energic, care n-are anotimp dar are ambitii. Cel mai tanar concurent de aici pare sa aiba vreo 12-14 ani, a venit cu tatal. Cele mai in varsta sunt vreo 4 doamne trecute de 60. Se fac ultimele glume, se prind numerele, se bea cafea in viteza. Totul e despre viteza si despre veselie acum. Afara e frig, bate vantul, inca e intuneric. Stam toti aici, asteptand sa treaca vremea si sa ne ducem la start. Am inima mica si un ghem in stomac, abia pot inghiti 3 guri de ceai... Ca intotdeauna. Poate ar trebui sa ma las de treaba asta. Emotiile ma consuma incredibil de mult. Nu stiu de ce, doar stiu rezultatul, oricum o sa ajung la coada dar oricum voi fi fericita sa ajung si atat.
Jean Bouin a fost un alergator extrem de talentat. A luat o medalie de argint la Olimpiada din 1912, ajungand cu doar cativa pasi in urma castigatorului. Era vazut ca o mare "speranta" a atletismului. A murit luptand in razboi, in 1914, la numai 25 de ani. Din 1920 se organizeaza anual o competitie ce-i onoreaza numele. Anul aceasta e cursa 101. Si eu am fost la start dar mai ales la finish!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu