Acum, spre sfarsit de an, ma gandesc de fapt, ce-i un sfarsit si ce e un an? Cu ce e noaptea asta mai buna sau mai rea, diferita de cea ieri sau de maine?
O conventie. Un gand agatat intr-un cuier din cer de niste oameni obositi, in cautare de speranta = un buton de restart. Asta ne da revelionul, iluzia unui restart. Desi traiul nostru nu e un joc cu mai multe vieti. E una singura, fara reset. Si poate am luat-o uneori gresit, poate am zabovit prea mult intr-o poiana draguta, unde totusi nu se afla nimic important. Poate am platit prea scump sau n-am avut cu ce plati o potiune, o arma, un vrajitor ... si alergam sa adunam puncte, sa trecem la alt nivel.
Noaptea asta are pentru mine exact ce au avut si vor mai avea toate inainte. Dor. Si n-am cum sa fac reset, dar inchid ochii si mi se pare ca am o rochie lunga si verde, ca ma saruti si dansam amestecati in avalansa de 1 si 0.
E si asta un fel de level up.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu