Și ploua doar pentru că eu eram un pic cu capul în nori
Și ochii începeau să
ni se joace de-a "v-ați ascuns".
Și bătea vântul doar
pentru că trupurile noastre se învârteau în sens invers acelor de ceas,
cerșind un colț din steaua fără nume, cu inima vie dar fără
glas.
Și eu nu știam dacă
afară e prea frig sau înăuntrul meu e prea cald
Și mă rugam ca palma
din palma mea să nu fie doar o umbră;
O graniță de gânduri
ne despărțea de noapte și de restul lumii
făcându-ne pe mine și
pe tine, stăpânii efemeri ai Lunii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu