sâmbătă dimineață e
soare, în sfârșit. în piață e o forfotă care-mi place, miroase a flori, a iarbă
și a zâmbet.
trandafiri,
mușcate, verbine, micșunele, bujori și maci – petalele chicotesc și valuri de
parfum transformă locul într-o poveste veche, de pe vremea bunicii.
căpșunele
visează la perne moi și vanilate, de frișcă. cireșele așteaptă urechi zglobii
de fete. zmeura face tumbe și vine cu rețeta de sirop în buzunar.
până
și leușteanul și busuiocul își poartă aromele cu nasul pe sus.
undeva,
retras, e un magazin mic cu tot felul de obiecte din plastic – castroane,
linguri, cutii, găleți … și câte și mai câte. o fetiță, degețica în varianta
mai mare, stă lângă mama. tabloul e perfect: rochie roșie cu buline albe,
șosete cu dantelă albă, codițe blonde, închise cu doi boboci de trandafiri
adevărați.
-
cum vrei să fie scăunelul, galben sau
verde? întreabă mama, ridicând mostrele în câte-o mână.
sunt
scaune mici, de plastic, ca de grădiniță
; verde și galben fosforescent, rupte direct din desenele animate.
fetița își plimbă ochii în toate direcțiile,
de parca-ar caută răspunsul în cel de-al șaselea punct cardinal.
-
vrei scăunel, nu-i așa? mai zice femeia,
încercând cu blândețe să-și aducă fata cu picioarele pe pământ.
micuța scutură energic din cap, e sigură că
da, vrea.
-
deci, ce culoare, verde sau galben?
-
….
-
galben sau verde ?
își înnoadă mâinile la spate, se balansează
ușor de pe un picior pe altul :
-
…. OZ !!!
în
piața plină de vară, fetița învăluită în buline și-n trandafiri, nu admite să
își așeze copilăria decât pe un scaun roz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu