14 iulie 2010

marea cititoare in ganduri

soarele de la amiaza arde ca si cum in fiecare raza a lui mocneste dorul meu de tine.
ma gandesc la zapada si la brazi, incerc sa domolesc aerul fierbinte care-mi aminteste ca sezlongul de langa mine gol.
iata un gand salvator care-mi vine in minte - soptit de fapt de marea asta minunata si inteligenta care mi-a citit sufletul - are ochii verzi, deci cum sa nu fie cititoare in stele si-n ganduri?
zice ca acelasi soare arde si aici si la tine, aceeasi ploaie va spala fruntile copacilor, acelasi aer inchide cercul mare dintre mine si tine. deci nu suntem departe, suntem pe aceeasi planeta vegheata de aceeasi luna si de acelasi luceafar. si peste 2 zile sa fii aici.

Niciun comentariu: