nemo, dalmatienii, shrek, scrat sau melman ne-au adus sute de zambete in sute de seri pe care ni le-au salvat. avem replicile noastre, adaptate.
unul dintre filmele "de inceput" , dintre cele de "catalog"a fost toy story. dozele corecte si ideale de umor, sentimentalism, obraznicie, poante, veselie si happy end. de aceea filmul, de la lansarea lui in 1995, a adunat atat succes, pentru ca spune o poveste asa de delicata si de reala. am vazut primele doua filme din serie de foarte multe ori, fiind ceva special pentru noi, pentru baiatul meu care a crescut cu andy si buzz. pana si saptamana trecuta am gasit din nou discul in player, semn ca fusese vazut iar, a cata oara?
am vazut ieri toy story 3. si vai, m-am dus complet nepregatita !!!!
am fost cu baiatul meu de 13 ani, am stat cu el alaturi si am vazut filmul despartirii de copilarie. despartirile dintre adulti pot fi triste in filme; despartirile dintre un copil , jucariile si copilaria sa sunt ceva ce nu se poate descrie in cuvinte.
nu stiu ce-am plans ieri - despartirea de copilaria mea, careia de fapt nu i-am spus niciodata la revedere? despartirea de copilaria copilului meu? dorul de jucariile mele sau de zilele in care cumparam jucarii pentru baiatul meu?
cand s-a facut lumina am ramas pe loc, am multumit ochelarilor 3D care atarnau pe ochi mascand lacrimile, fiindu-mi teama ca nu o sa ma inteleaga. m-a inteles, caci m-a luat de mana usor. am vazut ca in jurul nostru erau putini spectatori si toti se ridicau foarte incet, amanand cat puteau iesirea. in spatele meu, un barbat in toata firea umbla insistent cu palmele pe sub ochelari. lumea statea sa se uite atent la distributie....
de fapt toti asteptam sa ni se intoarca sufletele dintre amintiri si doruri.
cu genunchii juliti, flamand si obosit, sufletul venea acasa cu jucariile in brate, poposind jumatate la noi in piept, jumatate in pieptul copiilor de langa noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu