are de trei ori inaltimea pe care a avut-o acum 13 ani.
in fiecare noapte ma duc sa-l invelesc si o secunda ma astept sa vad o mogaldeata dormind ciudat-amestecat sub o paturica cu elefanti bleu.
il gasesc dormind "barbateste" , il recunosc dupa pozitiile incalcite si degetul mare de la picior. mare dar "al lui".
in fiecare noapte ma cotropeste dorul urias de piticul care imi cauta mana ca sa adoarma linistit. mi-e dor de "habarnam", pikachu, cuie , ciocane si roboti. de duminicile in care nu ne ridicam din pat pana nu ne uitam 10 minute la tom si jerry.
am "impins" atat timpul de la spate si m-am grabit sa-l vad mergand, sa il vad la scoala... si acum nu stiu cum sa-l franez, pentru ca fuge mai repede decat pot eu sa indur.
baiatul meu, piticul meu, uriasul meu, cavalerul meu, trifoiul meu cu patru foi, surpriza mea de zi cu zi.