azi am primit cadou unul dintre acele momente ale vietii pe care trebuie sa-l slefuiesti, sa-l inchizi intr-o margica fermecata, pe care sa o pui in lada de zestre.

ploua, vant, frig, intuneric, tarziu, griji, ganduri, aglomeratie, caini uzi si derutati, oameni incruntati. ajung acasa. lumina micuta in toata casa, se aude tare o sonata de bach. miroase a ceva dulce, nu stiu de unde. pisica doarme pe calorifer, lunga si linistita, ca o zi de vara.
in bucatarie, baietii mei invata la geografie, fara sa ma bage prea mult in seama. cel mai lung fluviu din europa, longitudinea, irlanda, capul Roca - de asta am auzit prima data in viata mea acum!

si asa cum mi s-a intamplat de atatea ori, mi-am dorit sa opresc timpul si sa ramanem asa, nimic in plus si nimic in minus. doar muzica si fluvii peste noi trei.