El si ea, tineri si veseli, fugiti de la un ultim curs de matematici speciale, ca sa se tina de maini intr-un parc special. La un colt de alee, o tiganca batrana dar frumoasa, tulburatoare chiar, cu parul alb strans sub basmaua inflorata.
-Hai sa-ti ghicesc, ghioceaua mea, sa-ti zica baba de noroc, de dragoste si de foc.Au depasit-o cu un fior in palme dar el s-a intors deodata zicand:
- Hai sa ne spuna!
Ea n-a vrut, tremura si ii era frig de parca venise ianuarie in iulie.
- Nu, nu, nu...atat putea sa spuna, tragandu-se inapoi ca un copil mic in fata injectiei. Dar baba zambea, ademenindu-i, conducandu-le parca gesturile.
- Hai frumosilor, ca se vede iubire mare, hai la baba sa va dezlege viitorul.
- Ce, ti-e frica de ce-o sa spuna, te pomenesti ca aflam c-o sa ma inseli cu altul ... glumi el, deloc serios.
-Tot impreuna o sa fiti... da' tu fata, nu stiu ce-ai, te tot te vad pe-o banca...flori multe, e soare si e frumos da' tu nu prea te bucuri... stai acolo si langa tine e... Doru! Baba s-a mai uitat in ochii ei apoi s-a dat in spate, impleticindu-se, refuzand banii si zicand incet: lasa maica, lasa...
Si-mpreuna au fost, cu iubirea aia buna si calma, fara incruntari si minciuni, fara griji si certuri stupide. El o mai tachina, intreband-o unde-i Doru, amenintand ca-i va da un pumn cand o sa-l vada. Si radeau fara griji, caci stiau amandoi ca nimeni, niciodata n-avea sa-ncapa intre ei.
Acum sta pe-o banca verde, vopsita de curand. In jur e liniste, sunt flori, iarba si albine. Toata viata se temuse de gaze si insecte, acum nu le mai baga in seama. Cu mana stransa pe inelarul stang, pipaie aurul verighetei insingurate si vorbeste in gand:
-Uite, prostule, ca asa e pana la urma. Sunt eu, pe-o banca. Cu dorul. Cu dorul asta o sa raman. Pe asta nu esti gelos? Nu vrei sa-i dai un pumn lui doru' asta?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu